Frumoasa risipire, de tine, de mine

[Anca Tanase]

Vino, a sosit momentul
să ne risipim 
în ape şi-n lumina lină, unica, cea care, 
luminând, alină:
preschimbă geamătul în şoaptă,
aduce briza în furtună,
otrava-n miere o întoarnă;
pe frunţile înnegurate,
crinii-i adună în cunună

Mângâie crucile-n răscruci
transformă fier în aur pur,
vindecă rana cu azur,
coboară stele-n închisori

Urmăritori şi urmăriţi
am fost, pe rând, şi ucigaşi
de stea, cuvinte şi culori
mereu, cumva, neterminaţi
dar năzuind, mereu, spre viul
adânc, adevărat 
şi sfânt

Dar peste răni a coborât
“lumina lină, luminând”
ni le-a spălat, le-a sărutat,
a plâns cu noi, şi-ntr-un târziu,
ne-a înălţat în curcubeu, şi-a murmurat:
“Voi, sunteţi Eu!”

[Anca Tanase]

Multumesc, Violeta!

[Anca Tanase]

Gabriela, multumesc!

[Anca Tanase]

Multumesc, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

   Lumina lina , coborata din absolut e poezia ta. Admiratie!

[Sofia Sincă]

Cu vers rebel şi rima la fel, poezia curge ca o apă lină, ca o ''lumină lină'' şi încântă. Nimic de comentat, dar de citit şi savurat.

Admiraţie deosebită Sofy!