Alexandra îşi aranjă o şuviţă de păr rebelă în faţa oglinzii, cu gândul la visul din noaptea trecută. Imaginea femeii în negru sau mai bine zis fantoma care purta o rochie închisă la culoare, încă o urmărea. Şi vocea aceea şoptită, parcă venită din alte lumi, încă o auzea.

-  Lasă destinul să se împlinească!

-  Care destin să se împlinească, se auzi ea întrebând nedumerită, cu glas tare.

-  Ai zis ceva, mamă?

Tânăra tresări la glasul mamei.

-  Ce-i fata mea, ce s-a întâmplat, ai visat ceva?

-  Da, o femeie în negru, mai bine spus... o fantomă!

Femeia se cutremură speriată, dar nu reuşi decât să întrebe aproape pierit încercând să-şi stăpâneasă emoţiile.

-  Şi... fantoma aceea... ce dorea? Ţi-a spus ceva?

-  A… nimic, doar atât: ,,lasă destinul să se împlinească” ! Oare ce a vrut să spună?

Mama se făcu că nu aude întrebarea fetei, dar şopti pentru sine:

- A sosit clipa!  Şi cu glas tare:

-  Vise, vise, puiul meu! Şi eu... şi buni am visat fantome, dar nu s-a întâmplat nimic rău, a fost de bine. Merg să scot pâinea din cuptor, să nu se ardă.

Şi plecă grăbită, spunând în şoaptă o rugăciune şi făcând semnul crucii discret spre fată, care încă se mai admira în oglindă.

Tânăra ieşi afară, atentă la şoaptele vântului care alerga prin frunze, sensibilă la auzul trilurilor păsărelelor, care umpleau văzduhul, pitite în coroanele bogate, încă de la primele ore ale dimineţii. Făcu câţiva paşi prin livadă, apoi privi cercetător crengile teiului aflat în fundul grădinii, aproape de gardul vecinei.

- Ai ajuns la maturitate, erai aşa de mic când te-am plantat! Şi acum eşti atât de frumos, îi şopti ea cu gingăşie.

Anul acesta înflorise cu dărnicie, învăluind lumea cu mireasma lui suavă şi dulce, risipind în aer linişte, alinare şi împăcare. Îl considera un copac misterios. Citise undeva că teiul alină durerile sufleteşti, îmblânzeşte inimile, limpezeşte sentimentele.

-  Când întâlneşti un tei, întâlneşti dragostea curată, concluzionă Alexandra.

 O vrabie se aşeză pe o creangă deasupra capului fetei, îşi umflă penele, îşi îndreptă ochişorii mici şi rotunzi spre aceasta, părând interesată de discuţia fetei cu pomul.

 Bunica îi spusese într-o zi, când stătea sub pom:      

-  Ştii, nepoată, se spune că dacă îşi pui o dorinţă, ţi se va îndeplini!

Întinse mâna şi mângâie cu palma scoarţa, apoi îşi lipi urechea de trunchi. La început nu auzi nimic, dar concentrându-se, descoperi pulsând viaţa.

-  Parcă ar fi o adevărată uzină! exclamă veselă.

Îmbrăţişă trunchiul gros şi se lăsă pradă momentului ascultând curgerea sevei în interior. O linişte plăcută i se răspândi în tot corpul.

-  Spune-mi, drag prieten, ce-mi pregăteşti? întrebă Alexandra cu gândul la iubire, închizând ochii.

Avu senzaţia că acesta îi transmite un mesaj. Îşi lăsă imaginaţia liberă şi simţi că intuieşte ce vrea să-i transmită Universul prin mesagerul lui. Sesiză mintal umbra unui bărbat înalt, care o privea misterios. Deschise ochii larg puţin mirată de viziunea  ei.

-  Oare este adevărat ce-mi spune bunica? se întrebă curioasă.

 O dorinţă pe care niciodată nu şi-o exprimase, pentru că nu şi-o dorise, îi veni pe buze:

-  Dă-mi… iubire!

Apoi zâmbind ştrengăreşte continuă:

- Aş dori… hm, mi s-a spus să am mare grijă ce dorinţă îmi pun. Aş dori să am o experienţă nepământeană, să trăiesc ceva ce alţii nu au mai trăit şi… da… de ce nu?… să întâlnesc iubirea!

Mângâie trunchiul din nou şi, fără să gândească, îi sărută una din frunzele crenguţei care  îi tot atingea  obrazul.

-  La revedere, dragul meu, mulţumesc pentru umbra darnică ce ai revărsat-o asupra mea! Şi… nu-mi uita dorinţa!

-  Hei, hei, fătucă, ai grijă ce-ţi doreşti, o auzi pe bunicuţa, care o urmărise pe ascuns, bombănind nemulţumită.

-  Am cerut ceva imposibil! Dar până atunci, lasă-mi dreptul de a visa, şopti pentru ea.

-  Vezi că-ţi pecetluieşti singură destinul!

-  Ce tot spui, bunica, replică Alexandra apropiindu-se încet de bătrână, care croşeta o bluziţă albă pentru nepoata ei. Tot mai crezi în puteri supranaturale?

-  Adică...!?

-  Păi, ai mai auzit mata să se întâmple vreo minune aici, în satul ăsta? A fost doar o glumă! N-am luat-o în serios...

-  Of, copilă, niciodată nu se ştie ce ne dăruieşte viaţa! Apăi, noi credem că teiul este pomul iubirii. Poate vei cunoaşte şi tu odată un băiat care să ţină la tine şi vei reuşi să te aşezi la casa ta, că tare imprăştiaţi în gânduri sunteţi voi, ăştia tineri! Mai ai un an şi gata facultatea! Of, of, şi tare, tare singurică, eşti...

-  Nu-i adevărat, am mai mulţi prieteni!

-  Dar niciunul de inimă, fătucă, numai trecători pe cărarea vieţii, cum îţi place să spui. Tot singură te văd mereu!

-  Uf, mă înnebuneşti! Nu mai vreau să-i aduc pe acasă, că le vei ţine numai lecţii despre morală şi bună purtare, cum îţi place matale.

-  Păi, voi tinerii din ziua de azi aţi uitat de bună purtare şi respect. Nu mai ştii care este făta sau băiatul. Toţi cu plete, toţi cu cercei în ureche, în nas, toţi cu nădragi din ăia...

-  Blugi, bunico. Sunt la modă!

-  Ce modă, că ţipă pe voi! Arătaţi mai bătrâne mânjite pe la ochi şi cu buzele boite! Lăsaţi tinereţea să zâmbescă pe faţa voastră!

-  Bunicuţa mea iubită, ce se întâmplă? Nu te-am auzit niciodată ţinându-mi asemenea lecţie! De ce eşti supărată?

- Nu are cine să repeadă pâinea asta caldă, la cuscru Mitu, dincolo. Aerul ăsta îmi dă o agitaţie care mă nelinişteşte.

-  Merg eu.

-  Nu, n-aş vrea să pleci de acasă! Tu nu observi nimic în natură? E ceva ciudat în aer, da, chiar ciudat! E prea multă linişte, nici o adiere de vânt, nu se mai mişcă nici măcar o frunzuliţă şi uită-te şi tu, nici firele de iarbă, care de obicei stăteau semeţe în razele soarelui, acum stau încremenite.

-  Păi dacă este foarte cald, este zăbuşeală, aerul este înceţoşat!

-  Nu, totul s-a aprit brusc, presimt că va veni o vijelie. Da, este liniştea de dinaintea furtunii! Să ne apere bunul Dumnezeu de ce este mai rău! Sunt bătrână, am o lecuţă de ani, 84... ştie baba ce zice... nu degeaba am trăit! Se pregăteşte ceva, ceva ce nu am mai pomenit!

-  Vine sfârşitul lumii, Apocalipsa, scumpa mea bunică!

-  Nu folosi cuvinte mari, copilă!

Şi bătrâna ridică ochii spre cer, spuse o rugăciune scurtă şi se închină făcând o cruce mare. Doamne apare-ne de ce-i mai rău!

Alexandra se îndreptă spre casă în timp ce vorbea:

-  Merg să mă schimb, să-mi iau rochia albă, că este mai răcoroasă şi vin imediat. Între timp pregăteşte-mi coşuleţul!

Tânăra mai trecu încă o dată pieptenul peste şuviţele rebele ale părului bogat care îi mângâia umerii. Îl avusese lung până la coapse, dar îl scurtase, spre disperarea celor din casă.

-  Copilă, eşti gata? Ţi-am pregătit pachetul!

-  Imediat... vin imediat!

-  Acuşica, iar te-ai uitat în faţa oglinzii? Of, te dichiseşti, parcă te-ai duce la o întâlnire cu un băiat!

-  Vai, bunica...?

-  Hai, vino la băbuţa să te pupe şi să te scuipe, ca să nu mi te deoaiche careva, scumpetea mea!

-  Uite acest pacheţel şi lasă-l în drum tatălui tău la serviciu, interveni mama, o femeie înaltă, zveltă, cu ochi mari şi verzi ca smaraldul.

Mama şi fiica nu se deosebeau mult. Fata era copia a celei care îi dăduse viaţă. O persoană străină putea să le ia drept surori.

-  Ce bine îţi şade cu rochiţă albă, parcă ai fi o domniţă!

Alexandra plecă veselă, lăsând în urmă sunetul cristalin al râsului, fără să ştie de îngrijorarea celor două femei.

-  Mamă ce-ţi veni s-o asemeni cu o domniţă? După atâta timp!

-  Sper ca fata noastră să nu aibă parte de asemenea vise, pe care le-am avut noi două, Mariana!

Doi porumbei albi se avântară în zbor de pe o creangă a mărului din faţa casei, aproape atingându-le părul, înalţându-se spre mătasea albastră al cerului.

-  Destinul, el le ştie pe toate... nu se ştie... a venit la mine în vis, apoi peste ani la tine... ceva, ceva va fi... cine ştie?

Şi Marioara îşi făcu semnul crucii cu smerenie şi-şi astupă cu mâna gura, cu sfială.

-  Ce şuşotiţi acolo? întrebă  Alexandra ridicându-şi sprâncenele graţios arcuite în semn de mirare.

-  A, vorbeam şi noi depre un vis pe care l-am avut odată, demult, şi de care mi-am amintit, aşa, deodată. Şi maică-ta…

Dar o privire încruntată a mamei Alexandrei o făcu să se oprească din spovedanie.

-  Dar, hai o dată, că ne-a apucat prânzul stând la taclale şi cred că bunicul Dumitru şi-a luat adio de la pâinea promisă! Avea poftă s-o mănânce cu brânză. Vezi că i-am pus vreo două felii ca să-i ajungă. Scurtează drumul, mergi pe cărarea de pe malul râului, taie în două curtea palatului Brâncoveanului, sări peste zidul căzut şi treci drumul. Hopa, ai ajuns la poarta bunicului tău! Să nu zăboveşti mult, simt o nelinişte în mine!

-  Mami, am plecat! Sărut-mâna…

Cele două femei o urmăriră cu privirea îngrijorate, până ce dispăru dincolo de poarta curţii.

-  Mamă, te rog ca altădată să te controlezi, spuse Mariana, întorcându-se cu faţa spre cealaltă. Nu mai vorbi de morţi şi fantome.

Marioara arăta destul de bine la anii ei. Avea aceeaşi înfăţişare, numai că ochii erau de un albastru închis, ca marea în furtună. Cu toate că încă nu găsise niciodată răspuns la întrebare, o spuse din nou:

-  Oare cine o fi acea femeie de-a bântuit visele fetelor din această familie?

Tot vorbind, se aşezară în leagăn, la umbra unui nuc bătrân, care împrăştia o umbră darnică. Un cuc se trezi si-şi strigă cele două note printre frunzişul bogat al unui zarzăr.

-  Dar, tot ce ne-a spus ea, aşa s-a întâmplat, dragă mamă! Este o fantomă bună, ocrotitoarea acestui sat, aşa gândesc eu. Nu am mai visat-o de când am născut-o pe Alexandra.

-  De ce ai botezat-o pe fată Maria, dar acum foloseşti alt nume?

-  Aşa mi-a spus ea! Vezi, eu sunt Mariana, mata eşti Marioara, bunica a fost Măriuţa. Toate fetele din familie au primit numele de Maria. Nu te-ai întrebat de ce?  A fost enigma acestei familii.

-  Mariana, îmi aduc aminte de un lucru. Răposata mamă îmi spunea cândva că a visat o femeie frumoasă, îmbrăcată în doliu, care se plimba prin încăperile palatului plângând amarnic.

-  Eu am visat-o tot în negru, dar tristă. Ultima oară când mi-a apărut în vis, Alexandra implinea un an, pe 15 august. Mi-a spus că destinul familiei noastre se va împlini odată cu al ei, dar va mai dura câţiva ani. Da, aşa este, am visat-o de două ori! Abia acum, nu ştiu de ce, îi dau importanţă visului.

 Pentru câteva minute se aşternu liniştea, fiecare amintindu-şi de tinereţe şi de visul pe care îl avusese şi care rămasese secretul sufletului lor, fără să-l destăinuie soţilor. Trecuseră anii şi niciuna nu-l mai pomeniseră. Rămăseseră în uitare. Le cuprinsese moleşeala.  După un timp, Marioara rupse brusc tăcerea:

- Da, eu cred că este ceva legat de nepoată. De când s-a născut, ne-a mers bine. Vezi ce frumuseţe de fată ai, cât este de deşteaptă! Un înger pogorât printre noi! Taică-său este atât de fericit, cu toate că el şi-a dorit mult  să aibă băiat.

- Cu adevărat un înger pogorât printre noi! şopti,  ca un ecou, Mariana.

- Mamă, încă nu avem o explicaţie la visele pe care le-am avut. Poate că nici nu este aceeaşi femeie, poate că este doar o simplă iluzie a noastră. Au trecut anii, aproape că am uitat. Mâine se îmlinesc 21! 

Facebook

Vizualizări: 165

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un text curat, cursiv, literar, cules din ceva. Despre acțiune nu știm nimic și foarte puțin aflăm din acest fragment rupt din context, așa că... nici păreri nu putem iniția.

Am scos câteva erori:

că dacă îşi pui o dorinţă, - cred că ai vrut, îți pui o dorință

-  Adică...!?cum...? - așa nu! Corect, e așa: -  Adică!?... cum?...

noi depre un vis, - despre

 Sărut-mânasărút mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f.

Am citit cu plăcere și interes,

Sofi

Mi-a plăcut misterul acestei poveşti, îmi aduce cumva aminte de domnişoara Cristina a lui Mircea Eliade. M-ați făcut curioasă :)!

(Erori de redactare: lasă/Lasă, apoi deoaiche, făta, îmlinesc, si-şi. "Bunica cum" e cacofonie.  Lipseşte semnul întrebării la "Ce şuşotiți acolo". După logica mea, e o contradicție între "plângând amarnic" şi "dar tristă". Logic ar fi "Şi eu am visat-o tot în negru şi tristă." )

O pledoarie cam întinsă pentru a stârni conflictul care va veni... și pesemne că va veni (nu chiar ca în Domnișoara Cristina, ar fi prea mult), dar ceva... ceva, ca-n La Medeleni, sigur va fi, după cum curg, aparent liniștite, dialogurile. Plăcut la citire și poate că, într-un fel, pregătitor pentru ce va urma în viața Alexandrei. Vom citi cu interes.

Nu sunt adepta fragmentelor și nu cred în vise, dar fiecare poate adopta modul de-aș vinde cartea, oricum greșeli sunt, le-au sesizat antecedentele comentatoare, probabil sunt în tot romanul, dar există editori. Nu știu ce ați urmărit și nu mi se pare normală abordarea unor texte doar fragmentat. Fair plaly! sunt și la fel doresc. Pe moment, cred că-i vorba de paranormal, dar nu sunt date suficiente și mă opresc aici.  

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR 

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR

CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR 

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Activitatea Recentă

Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vocea oceanului a utilizatorului Monica Pester
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Vocea oceanului a lui Monica Pester
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Ana-Maria Butuza îi place postarea pe blog Dor de ler a lui Răduță If. Toader
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cerneală simpatică (Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Cerneală simpatică (Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog poem fără titlu a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 7 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog suntem goi sub două haine a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 19 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog suntem goi sub două haine a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 19 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Trec a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 22 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog când mama trebăluiește a utilizatorului Maria Mitea
cu 23 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când scrii, a utilizatorului Maria Mitea
cu 23 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog exerciții de sinceritate – the end a lui Mihaela Popa
cu 23 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog obosești, și - a utilizatorului Maria Mitea
cu 23 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pasager al cerului a utilizatorului Monica Pester
cu 23 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog exerciții de sinceritate – lecție a utilizatorului Mihaela Popa
ieri
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog suntem goi sub două haine a lui Stanescu Valentin
ieri
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Trec a utilizatorului Stanescu Valentin
ieri
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dor de ler a utilizatorului Răduță If. Toader
ieri
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dor de ler a utilizatorului Răduță If. Toader
ieri
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Dor de ler a lui Răduță If. Toader
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor