Într-o scrisoare către Paul Demeny, Rimbaud spunea : “Poezia nu va mai ritma acțiunea; ea va fi înainte”. În același timp, într-un spațiu mai apropiat simțirii noastre, Macedonski da o definiție stupefiantă: “ poezie se numește tot ce e poezie .” Se părea că de la Alighieri încoace nimic nu mai e nou sub soare, că tot ce a fost de spus s-a spus și că în poezie prozodia a devenit o haină prea strâmtă.
Deși sunt convins că nu este nici pe departe așa și că se vor găsi totdeauna resurse în fiecare limbă pentru exprimări poetice de excepție care să respecte canoanele, pe mine - și nu numai - rigorile prozodice mă înghesuie, îmi produc vertijuri ori de câte ori încerc să pun de acord ritmul meu interior cu armonia și metrica matematică.
Poate că A.D.Xenopol a simțit același lucru atunci când a spus:
„Armonia poetică... nu se mai află în înşiruirea ritmică a vorbelor, ci în rimă, prin urmare în consonanța fonetică a sfârşitului versurilor, unită cu o oarecare armonie generală, răspândită în vers printr-un sistem de accente”
Am întâlnit, parcurgând diversele discuții pe marginea acestui fenomen, păreri diverse, unele argumentate până la ultimul fonem, altele aruncând în dispută noțiuni științifico-prozodice dificil de înghițit chiar de autori cu pregătire filologică adecvată. Unul din ei profesorul de origine franceză Henri Jacquier, cunoscător desăvârșit al limbii române afirma:
"Este evident că poetul nu zămislește versurile sale potrivind cuvintele silabă cu silabă, picior cu picior, după anumite tipare prestabilite în toate amănuntele ei, ci alege doar, înainte de a-și așterne vorbirea lui interioară pe hârtie, forma generală metrică și strofică, pe care o simte mai în concordanță cu ritmul sufletesc care-l frământă; și chiar această alegere nu se desfășoară într-o deplină lumină intelectuală, ci este mai curând rodul unei maturități îndelungate, din penumbra conștiinței”
Sunt autori, unii consacrați, care urmărindu-și propriile viziuni s-au desprins și și-au desprins creațiile de ritmul și repetiția monotonă, matematică, a prozodiei clasice abordând viziunea elastică a unei melodii interioare:
“Era ca sculptată din os
Biserica cea fără pronaos
Insulă tulbure șlefuită-n jad
Cu scene din mult încercatul Țaringrad,
Cu părinți în alb pe creneluri
Și preplumuri purpurii de femeluri,
Cu arcași pteromorfi și bombarde,
La răscrucea a trei bulevarde.
Tufe din plante necunoscute
Dădeau roată bisericii, pe sub volute,
In acea parte de oraș, se-nțelege,
Când o vreme matinală trimetea etern adieri blege.”
Din poezia Realitate de Leonid Dimov
"circulaţia sângelui în garoafe
macii închipuiesc cascade
au adormit gârlele ca harfe
şoim, toaca de lemn, roteşte, cade.
în topaz se tulbură cerbii
rătăcire prin zăpada buzelor
luceferii au lins laptele cerului ca şerpii
au muşcat azima rumenită a fulgerelor
dar aici, margherită, floare stelară
prin catifeaua liniştii pirogă
ai dăruit visului o vioară
Sufletul s-a umplut de văzduh ca o orgă"
Din poezia Câte statui tulpina ta apleacă de Ilarie Voronca
"Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curată
Spune-mi, servitoare bătrână, ce era odată ca niciodată,
Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o să cânte cucul
Să ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când cască
Să ne oglindim în lacul
Cu mătăsuri verzi de broască
Să fim săraci la întoarcere
Şi să batem la uşa străinului
Cu ciocul pasărilor în coajă de primăveri
Sau să nu mai mergem nicăieri
Doliu alb la fecioara vecinului."
Din poezia Vacanță în provincie de Tristan Tzara
"Circul e-n mișcare
(el e vagabond);
saltimbanca are
părul f. blond;
nu-şi mai află rostu,
'n preajmă-i, August Prostu:
ați ghicit că el e ursul berc și bont.
Circul este locul geometric a
oricare scaun egal depărtat de
numitul claun...
...Ce, făcând din sine
un urs bont și berc,
seamănă cu mine
ce, d'o viață,-ncerc
să vă spui că circul
supărat că circul
supărat că circul nu-i decât un cerc.
3. Circul este locul geometric a
toți gură-cască egal depărtați
de hazlia-mi mască."
Din poezia Cercu-Circu de Șerban Foarță
Se pot vedea anumite procedee prozodice clasice, diferite de versul alb sau versul liber. Sunt total atipice și aritmice deși au o melodie a lor, o specificitate ce la deosebește, dar le și așază în rândul creațiilor literare. Deși din punctul meu de vedere dicuțiile pe tema prozodiei nu vor înceta vreodată, se vor găsi totdeauna creatori care să spună că drumul spre frumos este matematic, dar și dintre cei care vor scoate din minereu, fără riglă, flori de radium.
Închei această discuție cu un citat din Versificația Românească a lui Mihai Bordeianu, carte apărută în 1967:
"Foarte des, la noi, ritmul a fost înțeles ca repetiție periodică egală. Nimic mai eronat. Ritmul nu se naște din egalități și uniformitate, ci din diferențe, din aranjare variabilă a spațiului și a timpului ale căror distanțe mai mult sau mai puțin echivalente și apropiate depind de emoția noastră, neavând egalitate temporală, numerică sau intensivă.” .
P.S. Îmi onorez prin aceasta o promisiune mai veche și rog cititorul să acorde circumstanțe atenuante unui amator ce se bagă în seamă cu teoria prozodiei. O fac pentru a-mi legitima într-un fel propria creație, dar și pentru a afla părerea dumneavoastră vizavi de acest subiect.
Cuvinte cheie :
Răspunsurile pentru această discuţie sunt închise.
Postarea trebuie mutată în acest grup. Pe forum se postează doar proză creație proprie și aici este un eseu.
http://insemneculturale.ning.com/group/eseuri-jurnalism-literar-int...
Admin,
Sofia Sincă
,,Ritmul pierdut” îl veți regăsi în cititorii care decriptează mesajul emoțional transmis pe aceeași lungime de undă. Nu toți cititorii au cunoștințe literare temeinice, dar originalitatea, surpriza sparg canoanele, de aici și frumusețea unor creații care nu se supun ,,încorsetării”.
Ați prezentat un eseu concis și documentat. Felicitări!
INTERESANT!
Autorul să se conformeze rugăminții administratorului Sofia Sincă, altfel postarea va fi ștearsă!
da Coza
Probabil că dreapta măsură este dată de "florile de radium"...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor