Secrete dureroase (continuare ,,Petrecere nefastă 11"- roman în lucru)

[giurgiu maria]

În biroul inspectorului Armand della Penna lumina ardea încă, la miezul nopții. Era o întrunire neobișnuită cu aparențele unei întâlniri conspirative, având în vedere circumstanțele și persoanele prezente. Erau de față persoane, care până în acel moment nu știuseră nimic, unii ,de existența celorlalți, însă toți aveau ceva în comun.
Doctorul Bruno Belmonte fusese convocat de un telefon al unei vechi cunoștințe. I se ceruse să se prezinte în biroul inspectorul de carabinieri, Armand della Penna, pentru o problemă care o viza pe fiica sa. Mai fuseseră convocați în același birou și la aceeași oră, Maria Carla Lombardi, mareșalul de carabinieri Enrico Negri și Ștefan Teodoroiu, lucrător sezonier la unul din localurile de pe plajă, extracomunitar și fiica acestuia, Anca Beatrice Teodoroiu, o tânără foarte drăguță și dezghețată, în vârstă de vreo douăzeci de ani, care în așteptarea admiterii la universitate venise la muncă în Italia, să-și poată aduna muncind, banii necesari pentru taxele universitare.
Doctorul Bruno era vizibil răvășit, în urma discuțiilor și interviurilor îndelungi la care asistase. Era palid și avea în jurul ochilor, cearcăne adânci. În ultimele ore se gârbovise și părea că îmbătrânise deodată cu mai mulți ani, sub povara teribilelor vești cei parveniseră, lovindu-l în adâncul inimii sale de părinte. Tocmai aflase despre violul suferit de fiica sa. Pericolul era departe de a fi trecut însă. Plana încă deasupra capului fetei sale, asemenea sabiei lui Damocles.
În ciuda faptului că Desire ascunsese familiei sale, cele ce i se întâmplaseră în ultimele zile și nu denunțase agresiunea pe care o suferise, hazardul făcuse în așa fel, că adevărul ieșise la suprafață într-un mod neprevăzut. Poliția luase cunoștință cu totul întâmplător despre caz și punând lucrurile cap la cap, ajunseseră în posesia adevărului. Inspectorul având în vedere gravitatea faptelor îl convocase pe doctor și îi vorbise fără ocolișuri, despre petrecerea care o dăduse Desire și despre consecințele nefericite ce degeneraseră pentru ea, cu acea ocazie. Trebuise să îi spună și cum intrase în posesia informațiilor. În momentul când fusese pronunțat numele lui Marco Sabatini, drept autorul ce instigase la viol, el își pierduse orice speranță, că la mijloc ar fi fost vreo greșeală, așa cum sperase inițial.
Fiind un foarte bun psiholog și cunoscându-și bine odrasla, odată intrat în posesia datelor obscure ale întâmplărilor, reușise în mintea sa, să alcătuiască un puzzle de ansamblu. Avea în minte îngropate adânc anumite secrete, care le ținuse doar pentru sine, sperând că proceda bine. Alăturase veștile pe care i le dezvăluise inspectorul și restul îl intuise. Așa își formase o imagine completă, a întregului și acum încerca să proceseze totul în minte cu înfrigurare, căutând o rezolvare care să nu zdruncine și mai tare, echilibrul deja fragil, al vieții lui Desire. Înțelesese perfect ce se petrecuse în sufletul și mintea fetei, când luase propriile decizii, înaintea sosirii sale din vacanță. Dacă el ar fi fost mai deschis față de ea, dacă i-ar fi mărturisit din timp, adevăratele rațiuni ale atitudinii sale excesiv de protective și i-ar fi arătat mai multă încredere, era convins că răul acesta ar fi putut fi evitat. Iată cum rezuma totul:
Sfătuindu-se cu prietena sa Maria Carla, Desire alesese, să plece degrabă spre un loc necunoscut, departe de răufăcătorii care o urmăreau. Refuzase alternativa de a cere ajutor și protecție, ceea ce ar fi implicat perspectiva, ca părinții săi să afle teribilul adevăr despre felul cum fusese ea umilită și degradată. Acest fapt, ea prefera să-l ascundă cu orice preț de ei și de toată lumea. Nu se simțea capabilă să suporte privirile celorlalți și judecățile de nici un fel. Își atribuia vina implicit, pentru ceea ce i se întâmplase și pentru că le ascunsese planul său de a organiza o petrecere, unde ei să nu aibă vreun amestec. Fusese un fel al său de răzvrătire prostească, față de atitudinea autoritară a tatălui său, de a nu îi fi acordat libertatea, să invite pe cine dorea, la petrecerea sa și o plătise foarte scump. Avusese motive să creadă și că prezența sa alături de ei, îi expunea unor pericole neștiute, de când aflase, că era folosită drept mijlocul, cu care mafioții urmăreau să-l șantajeze pe tatăl său. Doctorul aflase toate acestea de la Maria Carla Lombardi, de la fiica acelui străin, Ștefano Teodoroiu și de la el. Fiecare în parte făcuseră confesiuni complete despre cele ce i se întâmplaseră lui Desire la acea nefastă petrecere și el se rugase de inspector, să-l lase să fie prezent la acele confesiuni ale oamenilor, care o ajutaseră pe ea, să se salveze din ghearele acelor periculoși mafioți.
Printr-un concurs de împrejurări pe care Desire nu avusese cum să-l fi prevăzut, după ce plecase, tatăl său aflase întregul adevăr.
Lucrurile luaseră acea întorsătură neașteptată, imediat după ce Marco fusese reținut de poliție în urma denunțului Mariei Carla. Astfel, autoritățile aflaseră despre cele ce se petrecuseră la petrecerea dată de Desire, în localul de pe Riviera.
Când inspectorul îl interogase pe Marco, pentru deținerea de droguri, el se trădase, fără să bănuiască de fapt, că motivul arestării sale nu era violul și instigarea la viol, din seara precedentă și cu totul altul. Îl luase gura pe dinainte și în momentul când inspectorul Armand încercase să-i explice motivul pentru care îl reținuseră, în loc să aștepte să afle de ce era acuzat, el își divulgase temerile:
-Domnule Sabatini, sunteți arestat în urma unui denunț anonim!
-Ce denunț domnule? Nu recunosc nimic și nu aveți probe pentru a mă acuza de viol! De când un denunț anonim poate inculpa pe cineva de viol?
-De viol? Ticălosule! Eu nu am pronunțat cuvântul ,,viol”. Pe cine ai violat, nenorocitule?
-Pe nimeni... Dar atunci, ce dracului denunț anonim aveți contra mea? La dracu! De ce mă aflu aici? Vreau un avocat imediat și nu mai declar nimic. Sunteți nebuni, dacă credeți, că mă puteți reține, în baza unui denunț anonim.
- Da? Dețineai droguri, în momentul când ai fost interpelat și te-ai opus arestării. Acum, tocmai te-ai dat de gol, acuzându-te singur, de viol. Ni s-a semnalat că ești în posesia de stupefiante pe care le distribui în localuri de noapte și școli. Denunțul s-a confirmat. Dealtfel, dețineai asupra ta stupefiante în momentul reținerii. Eu adaug și violul, pe care l-ai mărturisit singur și aceasta îți agravează situația. Nu mi-ai lăsat timp, însă îți aduc la cunoștință, că ai dreptul la un avocat și că tot ce vei declara, poate fi folosit împotriva ta!
-Eu nu am recunoscut nimic, ticălosule! Țipă Marco, ca ieșit din minți.
-Te acuz și de lipsire de respect al unui public oficial, în exercițiul funcțiunii!
-Vreau un avocat!
-Desigur domnule Marco Sabatini, ai acest drept și noi îl respectăm. În plus, ai nevoie într-adevăr, pentru că
un viol nu e puțin lucru.
-Nu m-a acuzat nimeni de așa ceva. În concluzie, nu pot fi considerat vinovat, doar pe baza unor prezumții. Rânjește el cinic.
-Crezi că scapi așa, ticălosule? Mai vedem noi!
Acestea fiind zise, inspectorul iese ca o furtună din birou și cheamă un agent, încredințându-i pe cel reținut.
Iese din clădirea Qesturii val vârtej, urcă în mașină și pleacă în trombă. După un sfert de oră, la ușa casei Mariei Carla Lombardi sună cineva. Tânăra femeie privește prin vizor și deschide degrabă, neputând să-și rețină o exclamație de surpriză.

[Sofia Sincă]

Un text curat gramatical, narațiunea curge lizibilă. Dar, nu ți se pare că explici cam mult același lucru? Mi se pare că prin repetatele explicații bați pasul pe loc. Însă este voința ta.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[giurgiu maria]

Mulțumesc doamna Sofy! Voi reflecta asupra sugestiei.