Dileme ( fragment 27)

[Giurgiu Silvia]

   Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.

   ,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe gură, asemeni unui balaur! se ironiză el cu amar. Ce dracu mi-or fi dat imbecilii aceia, de m-au adus în halul ăsta? Am nevoie de o cafea imensă, neagră, amară și fierbinte, dar nu mă simt în stare de un asemenea efort!”... 

   Se abandonă cu un oftat adânc în hamacul generos, decorat cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își petrecuseră ore întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum zăcea golit de gânduri, sentimente în culcușul de bumbac intens colorat, cu brațele și picioarele atârnate caraghios, asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva pași de casa lui și o nouă dorință se alătură cuminte și irealizabilă, celei cu cafeaua: o baie lungă și purificatoare în apele răcoroase ale mării. Închise ochii deranjat de lumina intensă a soarelui și adormi instantaneu. Când se trezi, răcoarea serii se străduia să usuce trupul lac de sudoare, ce fusese expus cu nepăsare razelor fierbinți și lacome și care-l arseseră ca pe o bucată de friptură uitată pe grătar. Complet înțepenit, cu capul vâjâind și stomacul chiorăind înfiorător, se ridică prudent, înjurând în gând toate senzațiile ce se înghesuiau să-l  ,,gratifice” care de care, mai generoase și foamea îl ghidă vehement către frigiderul imens, în care începu să cotrobăie febril după ceva comestibil. În afară de o bucată de brânză tare ca piatra și pe care mucegaiul înflorise abundent și un jalnic rest de pui la rotisor, de o culoare și un miros îndoielnic, nimic altceva nu se mai putea numi aliment, prin ,,hambarul” acela dezolant de mare și de gol. 

   Speranțele lui se îndreptară disperate către cuptorul cu microunde întredeschis, unde își amintea că lăsase într-un trecut nu prea îndepărtat, câteva felii de pizza. Ooo, daa, erau acolo, slavă Domnului! Nu conta că erau aproape uscate și fără nici un gust! Le înghiți fără să-și mai dea osteneala să mestece și fu cât pe ce să se sufoce. Cu ochii ieșiți din orbite, tuși până la epuizare, bătând ritmic cu pumnul în piept, ca să-și elibereze esofagul, pe care îl obturase cu ,,bolovanul” alimentar, ce refuza să coboare în stomac. Speriat de-a binelea se repezi la chiuvetă și goli două pahare de apă dintr-o suflare. Din fericire, problema fu rezolvată și el trase cu lăcomie aerul, în plămânii eliberați.

   ,, Ce dracu e cu mine? Mă comport ca un autentic barbar!” se dojeni el îngrijorat. Foamea speriată de atentatele grosolane la integritatea ei, renunță să-și mai ceară drepturile și se ascunse prevăzătoare prin dulapurile întunecoase. Focul ce-i ardea pielea se înteți insuportabil, dar marea promise o alinare certă în apele ei primitoare. 

Carlos se aruncă în valuri odată cu luna ce se rostogolea jucăușă sub brațele lui viguroase și înotă din ce în ce mai revigorat de senzația de bine ce se reinstaura în mintea greu încercată de agresiunile viciului. Pe plaja întunecată, doar pescărușii gângureau domol, cuibărindu-se somnoroși în nisipul cald și umed. Răcoarea serii și limpezimea apelor unduioase contribuiră incontestabil la bunăstarea fizică și morală a bărbatului, care își recăpătă cumpătul și luciditatea, cu ajutorul neprețuit al naturii. 

   ,,Gata cu prostiile! se decise el. Dacă așa vrea ea, așa să fie! Voi accepta că m-a părăsit și voi merge mai departe! Destul că am pierdut-o pe ea! Nu voi îngădui să mă pierd și pe mine!” 

   Se îndreptă către casa imensă și învăluită în misterul nopții cu pași hotărâți, avertizând Singurătatea care se hlizea la el prin ferestrele întunecate, că e în pericol iminent dacă nu-și ia catrafusele și nu pleacă unde o vedea cu ochii. Umbrele încăpățânate se fugăreau prin odăi, jucând  ,,de-a v-ați ascunselea” cu  vitejia lui îndoielnică, dar în curând abandonară teritoriul devenit ostil și se năpustiră hohotind învinse în abisul nopții. Lumina izbucni victorioasă în casa bântuită atâta vreme de tristețe și disperare iar viața intră din nou pe ușa din față a casei, păzită cu strășnicie până atunci de cerberii degradării. 

   Din seara aceea, redeveni bărbatul puternic și integru dintotdeauna, întorcând cu tristețe dar cu hotărâre, o altă filă importantă a vieții sale.

[Mihaela Suciu]

Eu te citesc și mă mir când ai timp să scrii. Felicitări!

[Sofia Sincă]

Frumos, bine! Textul curge ca o apă ce-și are de multă vreme vadul... Bine descrisă starea personajului cu trăirile sale interioare, compatibile cu momentul.

Doar un lucru aș vrea să-ți spun: prea repeți numele, Carlos. Mai evită. Cel puțin în ultima parte a textului: Carlos se aruncă,  Carlos se îndreptă,  Din seara aceea Carlos. Poți sări, din când în când, peste nume, se subînțelege că despre Carlos este vorba.

Am citit cu plăcere și-ți las semnul meu admirativ,

Sofy

[giurgiu maria]

Am recitit cu multă plăcere și aștept urmarea cu mult interes! Felicitări Silvia!

[Giurgiu Silvia]

Sofia Sincă a spus :

Frumos, bine! Textul curge ca o apă ce-și are de multă vreme vadul... Bine descrisă starea personajului cu trăirile sale interioare, compatibile cu momentul.

Doar un lucru aș vrea să-ți spun: prea repeți numele, Carlos. Mai evită. Cel puțin în ultima parte a textului: Carlos se aruncă,  Carlos se îndreptă,  Din seara aceea Carlos. Poți sări, din când în când, peste nume, se subînțelege că despre Carlos este vorba.

Am citit cu plăcere și-ți las semnul meu admirativ,

Sofy

Mulțumesc frumos, d-na Sofia! V-am urmat sugestia și am corectat! Vă aștept oricând cu mare drag!

[Giurgiu Silvia]

giurgiu maria a spus :

Am recitit cu multă plăcere și aștept urmarea cu mult interes! Felicitări Silvia!

Mulțumesc frumos, Marie! Sunt onorată!

[Giurgiu Silvia]

Mihaela Suciu a spus :

Eu te citesc și mă mir când ai timp să scrii. Felicitări!

Mulțumesc Mihaela! Păi nopțile sunt de obicei, un bun prilej pentru a primi vizita muzelor! Cu drag te mai aștept!