Dileme ( fragment 26)

[Giurgiu Silvia]

  În zilele ce urmară atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri evazive, care îl nedumereau peste măsură. 

   Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care stăpânea mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj. 

   - Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele ei.

   - Las-o, Liviu! Trebuie să vorbim! Se liniștește ea!

   - Dar nu ai văzut?!... se lamentă el, dezolat.

   - Sigur că am văzut, dar nu e cazul să îi ceri explicații. Ți le voi da eu, atât cât înțeleg și eu, bineînțeles!

   - Știam eu că ascundeți ceva, voi două! Maria, ai făcut rău că nu mi-ai spus ce se petrece! Altfel cum crezi că o pot ajuta să-și revină?

   - Ai dreptate, dar  Lea m-a asigurat că îți va vorbi ea însăși, când se va simți pregătită, însă e clar că nu știe cum să o facă! 

   - Despre ce e vorba? Nu mă mai ține pe spini!

   Maria se întoarse către băiatul lor și zise:

   - Cris, vrei să ne lași puțin singuri? Te rog, mami!

   - De ce mă excludeți? Nu am și eu dreptul să știu ce se întâmplă în familia asta? protestă băiatul supărat. Mama se apropie de el, sărutându-l pe creștet, după care îi spuse, privindu-l în ochi:

   - Nu te exclude nimeni, dragul meu, dar anumite probleme cer o anumită discreție, mai ales când persoana care ți le încredințează, se așteaptă să îi respecți dorința! 

   - Dar tu încalci acordul, dacă îi vei spune tatei secretul Leei! Sau nu e așa? sesiză el țâfnos.

   - Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule!

Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător. 

   - Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea?

   - Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă! 

   - Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare?

   - Nu, stai, nu te mai repezi să tragi concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală în care bâjbâia și acum caută să se adapteze la situație, dar e prea confuză și vulnerabilă. Nu m-a lăsat să vă spun nimic, deoarece dorea să o facă chiar ea, dar nu a reușit încă, după cum bine știm. Nu am vrut să-i fac presiuni până azi, când i-am amintit de promisiunea făcută, dar ai văzut cum a reacționat! Mie îmi dă impresia că nu prea mai vrea să știe de bărbatul acela, Carlos, cu care și-a petrecut toți acești ani. Tu ce crezi? Nu vorbește niciodată despre el, nu-l sună și nici el pe ea. A amintit de el așa, doar în treacăt, când a venit acasă, înainte să se întâmple ce s-a întâmplat, după care... parcă l-a înghițit pământul... De fapt, sunt sigură că el nu știe nici măcar, numărul ei de telefon de aici și că nu are cum să ia legătura cu ea, dacă ea nu vrea. Uff. și acum... asta!...

   Bărbatul asculta într-o tăcere absolută deducțiile logice ale soției și reflecta intens la ceea ce tocmai aflase. Doctorul Liviu Cernat, considera un dezastru total sarcina asta neprevăzută, pentru evoluția procesului de vindecare a pacientei, Analisa Cernat, dar ca tată al Leei și viitor bunic, perspectivele erau copleșitoare și în sufletul lui emoțiile și rațiunea încinseseră o luptă aprigă, pe care nu știa cum să o controleze. 

   - Indiferent de cât de neclară e situația dintre ei, Lea nu-i poate ascunde un 

lucru atât de important! Asta în cazul în care, e el tatăl! 

   - Lea nu a mai cunoscut niciun alt bărbat în afară de el și mi-a spus că se iubesc mult, dar am dedus, din puținele informații pe care mi le-a dat, că s-au despărțit în niște circumstanțe destul de ciudate. Plecarea ei în România, deși a fost de comun acord, a fost ca o despărțire în toată regula, pentru amândoi. Mi-a mărturisit că nu a simțit nicio clipă lipsa lui, în tot timpul acesta. Ăsta e unul din motivele pentru care se simte atât de vinovată și de nevrednică să trăiască. Îți dai seama cât de complicată e situația? Și el... cine știe prin ce trece?... Nu mai are nicio veste de la ea și cred că suferă teribil! Trebuie să facem ceva, Liviu! 

[ELENA AGIU-NEACSU]

Stăpâniţi arta naraţiunii. Felicitări! Vă urez inspiraţie pe mai departe ca să finalizaţi proiectul!
Sugestii: nu primise decât răspunsuri ambigue -- răspunsuri evazive
tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor.------stăpânea (mai sugestiv decât neologismul polua)
Recitiţi textul şi eliminaţi virgulele inutile. Ţineţi cont de topică şi de regulile de punctuaţie!

[Giurgiu Silvia]

Mulțumesc d-na Elena! Vă mai aștept!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Cu plăcere!

[Elena Mirca]

lecturat cu placere Silvia!