"Ana-Maria, poezia ta este un mic scenariu existențial despre conviețuirea forțată cu propriile…"
Resemnare?
– Ce vreme caldă!
Luată prin surprindere, Clara îşi ridică privirea din agenda pe care o răsfoia şi văzu un trup firav, sprijinit într-un baston.
– Da, e plăcut! rosti zâmbind.
– Eu sunt bunica Nora! Aşa mi se spune.
– Clara! Mă bucur să vă cunosc!
– V-aţi mutat de curând aici, domnişoară, nu-i aşa?
– De fapt, stau în gazdă.
– În gazdă?
– Da. Sunt studentă în anul I şi...
– Felicitări din partea mea!
Clara îi mulţumi, iar bunica Nora se aşeză pe bancă, alături de ea.
– Îndată o să vină frigu` şi-am să stau în casă, să mă uit pe fereastră, da` pân-atunci, mai ies să mă plimb puţin. Aşa, cu greu. Oricum, la vârsta mea e bine că încă pot să mai umblu. Mă gândesc la vremurile de demult, când eram şi eu aşa tânără, ca dumneata… La 19 ani m-am aşezat la casa mea, cum se spune. M-am măritat cu cel care-mi era mai drag. Şi el mă iubea pe mine! Da` poate vă reţin...
– Nu! Deloc! Tocmai m-am întors de la cursuri şi am vrut să mă mai bucur de soare, să nu mă închid în apartament.
– Atunci, să vă spun mai departe. Ne doream copii. Mulţi copii! Iar când a venit pe lume micuţa noastră, am simţit aşa o fericire!
Pe chip îi apăru un zâmbet, stins, însă, în scurt timp, de fiorul unei crude dureri sufleteşti. Clara o privi cu nedumerire, dar bunica Nora continuă:
– Avea patru ani fetiţa când a rămas fără tată. Am crescut-o singură, cu toată iubirea mea de mamă! M-am străduit să nu-i lipsească nimic. Să meargă la şcoală, să înveţe... Mi-a făcut mare bucurie când a reuşit la liceu. Şi când l-a terminat cu bine. Iar după, s-a angajat imediat. Eram aşa de mulţumită!
– Cred!
– După un timp, însă, am văzut-o tristă. La început n-a vrut să-mi spună ce s-a întâmplat. „Eu te simt!” i-am zis. Atunci a izbucnit în plâns şi mi-a povestit: „Mamă, acum câteva luni am cunoscut un băiat... A fost o prietenie frumoasă şi chiar mai mult de-atât. Dar, în momentul în care i-am spus că...” „O să ai un copil, aşa-i?” am întrebat-o. „Da, numai că tatăl lui nu-l aşteaptă cu atâta dragoste şi nerăbdare ca mine. Crede că e mai bine să încheiem totul!” „O să creştem noi copilul şi-o să-l îngrijim!” am liniştit-o. Şi-a născut o fetiţă, iar eu am devenit bunică. Fiica mea, în schimb, nu părea fericită. Mereu zicea: „Nici micuţa mea nu-l are pe tatăl ei alături. La fel ca mine!” Numai că nu a fost aşa – într-o zi, mi-a spus: „Trebuie să merg în oraş. Am ceva de rezolvat.” „Bine, să vii repede! Ştii că fetiţa nu stă mult fără tine!” A salutat şi a plecat. M-am uitat după ea pe fereastră, aşa cum făceam încă de când era mică. Am rămas la geam câteva momente. Da, până nu am mai văzut-o. Deodată, am auzit un ţipăt din camera fetiţei. Am tresărit şi am alergat spre pătuţul ei. Micuţa tocmai se trezise şi era foarte speriată. „Ai visat urât? Nu te teme! Eşti cu bunica!” Numai cu bunica, aşa a rămas, pentru că mama ei – fata mea – nu s-a mai întors acasă, de-atunci. Am suferit aşa de mult! M-am îngrijorat. Am căutat-o. Şi n-am ştiut nimic despre ea, o vreme. Nimic! Auzeam numai zvonuri. Atât! La un moment dat am primit nişte veşti – nu de la ea, despre ea. M-am rugat şi mă rog în continuare să-i fie bine, din inima mea de mamă. Nici măcar întrebări n-am vrut să-mi mai pun – de frică să aflu răspunsurile.
Văzându-i ochii înlăcrimaţi, tremurul mâinilor şi simţindu-i emoţia din voce, Clara i se adresă:
– Vă întristaţi povestindu-mi!
– Nu, am să vă spun mai departe. Mi-am crescut singură nepoţica, aşa cum mi-am crescut şi fiica. Dar, odată cu vârsta, au apărut şi întrebările din partea ei: „Eu am mamă? Am tată? Am părinţi? Unde sunt? De ce nu vin la mine?” Ce puteam să-i răspund? Până la urmă, i-am zis adevărul. A durut-o! S-a închis în ea. Iar într-o seară – mi-aduc tare bine aminte, abia împlinise 18 ani – mi-a spus că se duce la o petrecere, cu prietenii. „Bine! Ai grijă de tine!” M-a îmbrăţişat şi, înainte să plece, m-a privit aşa, cu durere. M-am dus repede la geam – de fiecare dată când ieşea din bloc, se uita spre mine. Ştia că sunt la fereastră. Da` atunci a plecat! Şi nu am mai văzut-o... de-atâţia ani. Simt că e bine, da` mi-aş dori ca, din când în când, să se gândească şi la bunica ei, care a crescut-o cu dragoste.
Telefonul Clarei sună:
– Mama!
– Ce faci?
– Am venit de la cursuri şi am mai rămas puţin afară, de vorbă cu o vecină. Cu... bunica Nora.
– Cu bunica Nora?!...
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Mihaela Suciu în
-
Posibil să fie strănepoata. Textul are cursivitate, iar finalul e cu suspans. Felicitări!
-
Legătură Răspunsul lui Carmen-Bernadeta Anghel în
-
Vă mulţumesc din suflet!
La mulţi ani!
-
Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în
-
Poveste de viață... Destul de comună, spusă la repezeală... Parcă ar fi doar schița unei nuvele sau de ce nu, un roman?!...
Am citit cu plăcere,
Sofy
-
-
Vă mulţumesc pentru lectură şi sugestii!
La mulţi ani!
-
Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în
-
Ne-ai lăsat nouă finalul :) Frumos!
-
-
Vă mulţumesc!
La mulţi ani!
-
Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în
-
Se vede că vii dinspre dramaturgie... :)
Un schepsis drăguț. Am citit cu plăcere.
da Coza
-
-
Vă mulţumesc pentru lectură şi comentariu!
Numai bine!
Despre
conducere site redacție
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
colaboratori
ATENȚIE!
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1000 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
important!
Activitatea Recentă
"Un manifest amar și lucid despre condiția poetului într-o lume grăbită, superficială și…"
"Poezia dumneavoastră e un diagnostic moral spus fără menajamente. „Balanța unui timp…"
"Da, este un text pe zi, dar mai e și condiția doi. Nu se mai postează ca pe vremuri și atunci…"
"Scuze! Eu ştiam că putem posta un text/ zi."
"Costel, tu ai citit Regulamentul de postare la poezie? E poză cu roșu deasupra comentariilor,…"
"Elena, tu ai citit Regulamentul de postare la poezie? E poză cu roșu deasupra comentariilor,…"
"D-le Costel Zăgan, vă mulțumesc pentru comentariu, mă onorează!"
"Bucuroasă de reîntâlnire, Ada Nemescu ! Îți mulțumesc pentru…"
"Felicitări!"
"Mulţumesc frumos, doamnă Mihaela Popa!"
"Mulțumesc pentru popas, Monica Pester."
"Mulțumesc, Rădița Răpeanu !"
"Mulțumesc, Cris!"
"Ai vrut să pui mai adâncă emoție și trăire a resemnării și poate a sacrificiului,…"
"Emoții filiale și materne. Socot însă că între mamă și fiică nu ar putea exista…"
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
Evenimente
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
