Era odată, într-un orăşel îndepărtat, un bărbat cam de 50 de ani, care trăia, împreună cu soţia sa, dintr-o modestă leafă pe care o primea de la lăptăria oraşului, unde lucra ca portar. Viaţa nu le făcuse cadou nici un copil. Bietul portar şi soţia lui nu ştiau nici să scrie, nici să citească.
    După ani buni de muncă la lăptărie, într-o zi, pe neaşteptate, sosi o veste ca un trăznet: În ţară se dăduse o lege conform căreia toţi portarii trebuia să aibă studii de cel puţin 4 clase. În ziua aceea portarul plecă amărât acasă, întrucât, gândea el, la vârsta sa înaintată nu mai avea dispoziţia necesară să înveţe a scrie şi a citi. Nevasta lui primi cu aceeaşi amărăciune vestea.
    Timp de o lună după concediere, bietul portar se tot gândise ce să facă şi unde să se angajeze. Cine-l mai primea pe el la vârsta lui? Şi într-o seară, târziu, nevasta îi zise: -Măi, omule, tu ştii că eu mă pricep să gătesc bine, iar tu eşti un om foarte ordonat şi chibzuit. Ce-ar fi să luăm împrumut nişte bani din bancă şi să deschidem o mică prăvălioară? Zis şi făcut: Peste încă o lună, girând cu casa, cei doi luară un împrumut bancar şi-şi deschiseră acasă, în camera de la stradă, un modest restaurant cu două mese.
    Dar femeia gătea nemaipomenit, iar el, având dar de sus, amenajase micul restaurant cu foarte bun gust, astfel încât, peste puţină vreme, nu mai puteau face faţă comenzilor. Astfel ajunseră cei doi soţi să închirieze un spaţiu mai mare undeva, în centrul oraşului, amenajară în stil original noul restaurant şi din două mese se făcură douăsprezece. Totodată, angajară două chelneriţe.
    Dar lucrurile nu se opriră aici. Clienţii se înmulţeau, afacerea prospera şi ei abia mai făceau faţă. Şi uite-aşa mai deschiseră încă două restaurante mari şi frumoase.
    Li se duse vestea până departe, şi într-o zi se treziră la uşă cu un domn elegant, ce coborî dintr-o trăsură luxoasă, trasă de doi cai nemaipomeniţi. Domnul întrebă de patron şi când fostul portar veni la el şi îl invită la o masă în separeu, domnul îi spuse că este un mare om de afaceri şi îi propuse să încheie un contract de colaborare, contra unei sume de un milion de dolari. Bietul portar era să scape paharul din mână. Ceru o oră timp de gândire, interval în care se consultă cu soţia sa, şi cei doi căzură de comun acord să accepte oferta.
    Şi iată că peste o lună, micul întreprinzător era aşteptat în frumoasa gară a unui mare oraş din ţara respectivă, de către un bărbat ce era îmbrăcat ca un surugiu, care îl conduse cu trăsura până la o imensă clădire cu mai multe etaje. După ce coborî fu condus până la etajul 2 şi apoi fu introdus într-un birou de dimensiuni mari, cu mobilă scumpă, unde, la o masă lungă, de nuc, înşiruiţi unul lângă altul, îl aşteptau cinci domni îmbrăcaţi în costume din cea mai fină stofă. În capul mesei omul nostru îl recunoscu pe omul de afaceri care îi propusese colaborarea. Afaceristul îi prezentă pe cei cinci domni ca fiind avocaţii firmei şi apoi îi oferi un scaun, la aceeaşi masă, faţă în faţă cu avocaţii. După ce micul nostru patron se aşeză, stingherit, la masă, apăru o secretară cu cafele iar unul dintre avocaţi scoase dintr-o mapă o mulţime de hârtii, pe care le puse pe masă, în faţa musafirului. Urmară cinci minute de linişte. Afaceristul sparse tăcerea şi îi spuse eroului nostru: -Acestea sunt exemplarele contractului de colaborare. Am încercat să stipulăm clauze favorabile atât nouă, cât şi dumneavoastră. E ceva în neregulă? Bietul oaspete mai tăcu două minute, după care se hotărî să răspundă, cu jumătate de glas: -Da, e o problemă. –Spuneţi, zise afaceristul. –Ştiţi, eu nu ştiu nici să citesc, nici să scriu. După ce se trezi din nedumerire, omul de afaceri se ridică, emoţionat, de pe scaun şi li se adresă avocaţilor: -Domnilor, vă daţi seama unde era acuma omul acesta dacă, pe deasupra, ştia să scrie şi să citească? La care musafirul răspunse involuntar, oftând: -Ehe, eram portar la lăptărie !

Culeasă şi adaptată de Florin T. Roman

Vizualizări: 97

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Final amuzant. :) Câteva erori, unele repetiții, redactare deficitară, dar povestea place. :)

Am recitit cu multă plăcere ! Un text  plăcut ! Prețuire!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

ELENA AGIU-NEACSU a contribuit cu răspunsuri la discuţia DOINA, CREAȚIE LIRICĂ SPECIFICĂ FOLCLORULUI ROMÂNESC Interviu cu domnul Marin Voican - Ghioroiu a utilizatorului Ion Nălbitoru în grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR...
"Felicitări!"
cu 1 oră în urmă
Ioniţă Gabriela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Și Raiul are nevoie de poezie!"
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
Maria Mitea şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Strada interioară a lui Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Cristina Nălbitoru a postat o discuţie

Cerșetorul din gară

        Era o zi de toamnă târzie, cu un soare în care se vedea o oarecare tristețe că în curând…Vezi mai mult
cu 3 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
" ” ... a pășit, tăcut și demn, în lumea cu dor, acolo unde cuvintele nu mai…"
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Maria Mitea

Suntem

două picături de ploaie ecoul norilorne dăm drumul îngolspre abisul luminiiplutimfără a lăsa urme-n…Vezi mai mult
cu 3 ore în urmă
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

DOINA, CREAȚIE LIRICĂ SPECIFICĂ FOLCLORULUI ROMÂNESC Interviu cu domnul Marin Voican - Ghioroiu

Am avut fericita ocazie să colaborez de mai mulți ani, pe teme culturale, cu distinsul domn Marin…Vezi mai mult
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Lipsa de secunde a lui Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Lui IOAN stoian i-a plăcut discuţia Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea a lui Cristina Nălbitoru
cu 17 ore în urmă
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"DUMNEZEU să aibă în paza sa Sufletul celui care ca Om a fost Scriitorul Ion Lazăr da Coza!"
ieri
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

„Cărțile pentru mine sunt sacre, fac parte din sufletul meu” Interviu cu domnul Vasile Hatos, Italia

Ion Nălbitoru: Domnule Vasile Hatos, ne cunoaștem și colaborăm, cultural, de câțiva ani. Am…Vezi mai mult
ieri
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Emoționante cuvinte, versuri fără vârstă... Ne privește din stele, ne ocrotește, iar noi…"
ieri
Cristina Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea

        Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie…Vezi mai mult
ieri
Ioniţă Gabriela a contribuit cu răspunsuri la discuţia Cine a inventat frățiorii? a utilizatorului Ioniţă Gabriela
"Dl Mihai Katin, multumesc pt popas si ganduri bune!"
ieri
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Chris Mulțumesc pentru popas și aprecieri!"
ieri
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog călăuza a lui nicolae vaduva
ieri
Cornaciu Nicoleta Ramona a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Prin fiecare rând, ai dăruit lumii o parte din tine. Penița ta s-a oprit, dar versurile…"
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor