Mâţele spioane, autor Bonnie Mihali

[Bonnie Mihali]

                                               Copii, eu astăzi vă voi spune

                                                Povestea mâţelor spioane

                                                Ce şi-au făcut un bun renume

                                                Printre surate lighioane.

 

                                                Au spionat o zi întreagă

                                                Şi-o noapte, până dimineaţa,

                                                Că nu ştiau cine tot fură

                                                Cocoşii, când se lasă ceaţa.

 

                                                Dar într-o zi, pe negândite,

                                                O coadă lungă, roşioară,

                                                S-a strecurat în curtea largă,

                                                Să fure înc-o puicuşoară.

 

                                                Iar mâţele, nebune foarte,

                                                De coadă iute-au înşfăcat-o,

                                                I-au zgâriat-o cu gheruţa,

                                                Apoi în cuşcă au băgat-o.

 

                                                Şi coana vulpe cea vicleană

                                                De ele s-a rugat, mieroasă,

                                                Ca s-o elibereze iute,

                                                Că-i musai să ajungă-acasă,

 

                                                La margine de codru verde,

                                                Că puişorii o aşteaptă,

                                                S-o ierte astăzi, de se poate,

                                                Că ea promite că se-ndreaptă.

 

                                                Dar mâţele pe loc au dus-o

                                                S-o judece toţi din ogradă,

                                                Că multe păsări jumulit-a

                                                Şi-n laba ei căzut-au pradă.

 

                                                Cu toţii-au hotărât: „La moarte!”

                                                Stăpânul curţii, şugubăţ,

                                                Găsit-a altă variantă:

                                                „Eu pielea am să-i pun pe băţ!”

 

[Corina Militaru]

:) Foarte frumos!

[Bonnie Mihali]

Mulţumesc, Corina Militaru!

[Valeria Merca]

Adevarate spioane...mâţele astea!

Am citit cu placere.

[Bonnie Mihali]

Sincere mulţumiri, Valeria Merca!

[C.Titi Nechita]

*

Judecat-au cu dreptate

Și-acum vulpea nu mai poate

Să mai scape din capcană

Și-o s-ajungă doar o blană!

[Bonnie Mihali]

Aşa este , domnule Nechita! Aveţi mare dreptate! Mulţumesc pentru aceste versuri minunate, ca o cireaşă de pe tort!