Diploma: Premiul al III-lea, poezie – „Catharsis” de Petre Ioan Crețu

[Vasilisia Lazăr]

Catharsis

 

"Luminată e de pâine masa mea la care scriu

cu o pană lustruită dintr-un spic suav de grâu"

                        (Marin Lupşanu - O familie de ţărani)

 

e frig în lume ne sticleşte viaţa de ger

susură rana din tâmplă a moarte

eu

până la prăsele înfig ochiul în cer

şi îmi este frică să mai luminez până şi cu gândul fecioara

frică îmi e să nu înmuguresc să înfrunzesc a mire târziu

trosnesc în mine toţi zeii şi veneticii şi mieii

şi în livezi stă să înflorească duzii printre cruci

si luna îşi ciugulea bulgării desculţă prin miriştea bătrână

 

- ştiai că zarea a putrezit şi că nici nu au mai înmugurit

prunii nici teii parcă erau posedaţi de îngeri în nopţile cu brumă

cu greieri zgribuliţi amestecaţi cu humă?

 

la marginea satului cu duzi

stau morile de grâu pitite printre umbre

la pândă

mirosind a veşnicie carele urcau din greu în hambare cu bivoli cu tot

ca într-o imensă maşină de tocat morminte

deşelând pământul şi roţile se înfig adânc în carnea de lut

şi eu aveam călcâiele şi osul tâmplei sfârtecate de lumină

şi pluteam pe deasupra caselor scunde ridicate din pământ bulgărit

amestecat cu pleavă cu paie şi cu trudă

 

- hei, cum ne zidim în pământ cu pământ ca într-o cetate nebună!

 

pe drum

se simţea doar mirosul fierbinte cum urcă în cer

când mama frângea pâinea în două cu mâinile flămânde

[Sofia Sincă]

Bătrânul lup de Bărăgan, singuratic... face din nou catharsis. În fond asta presupune poezia: defulare personală a trăirilor la nivel existential. P.I.Crețu își scrie filosofia simplă de viață în aparență, dar atât de complicat în tot ce spune. Poezia lui doare, deprimă, dar se încleștează de memorie și nu o poți uita, ca pe un gest masochist. Iubirea de câmpie și de tot ce-i aparține a scos untul liric din poet, scrie la nesfârșit, fără să se repete pe această temă, lăsând impresia că rămâne gol după fiecare poem, dar, cu puterea de a se remonta imediat.

De fiecare dată are cel puțin o frază uimitoare.

Aici, mirosind a veşnicie carele urcau din greu în hambare cu bivoli cu tot. Veșnicia ar trebui să poarte numele său.

Aceeași admirație pe care o știi, drag poet! Nu există notă pentru poemele tale.

Felicitări!

Sofy

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Corina Militaru]

Felicitări!

[gina zaharia]

Felicitări și prețuire!

[Ana Ardeleanu]

Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Mesaj adresat premianților:

 

Dragii noștri, din fericire și pe merit, numele vostru se află printre laureații Concursului Prin colbul vremii (ediția a II-a), ceea ce vă face să vă bucurați de generozitatea unor sponsori, colegi de har și predestinare.

Pentru a intra în posesia volumelor oferite de ei, avem nevoie de numele și adresa la care să fie expediate aceste daruri, așa că aștept aici, sau pe email [e-mail] informațiile necesare, pentru ca eu să le înmânez sponsorilor, cât mai repede.

Ținând cont că unii sponsori au spus de la început că nu vor premia decât poeții, sau doar pe prozatori, sau doar locul doi etc., e de așteptat ca laureații să nu primească toate cele unsprezece cărți.

 

Prețuire,

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Minunat! Toată lauda pentru ceea ce scrieți și felicitări pentru premiu!