Haiku, Tanka, Senryu, Sonetul

[Ion Lazăr da Coza]

Sonetul (italian) este alcătuit din două catrene şi două terţine, versurile au unsprezece silabe şi ritm iambic, nu trohaic. Catrenele rimează după structura a-b-b-a, b-a-a-b, iar pentru terţine, rima este c-d-c, d-c-d. În catrene se face o descriere, îl introduce pe cititor în atmosferă, urmând ca în terţine să se schimbe nuanţa acţiunii, autorul vorbind despre sine... Ultimul vers trebuie să fie o chintesenţă filosofică. („Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!” Eminescu).

##Rimele sonetului englez sunt după formula a-b-a-b; c-d-c-d; e-f-e-f; g-g.

Tanka (tan=poem, ka=scurt): Scurt poem de origine japoneză, mai vechi ca haiku-ul, din cinci versuri, cu 31 de silabe: 5-7-5 fraza superioară (kami) şi 7-7 fraza inferioară (shimo), un fel de doină… „sărbătoarea” este negativă, a stinsului, a amurgului, nu a răsăritului, nu a luminii… 

Senryū(în traducere literară „salcie pe malul râului”) este o formă de poezie scurtă japoneză, cu o metrică similară cu un haiku, constând tot din 17 silabe. Dar, spre deosebire de haiku, care abordează cu seriozitate imagini din natură, senryū este adesea o descriere cinică, străbătută de un umor acid, a slăbiciunilor omenești. Un senryū nu trebuie să cuprindă un kigo, adică un cuvânt care indică anotimpul, așa ca în haiku.

Numele acestui gen de poezie vine de la poetul de haiku Senryū Karai (1765-1838), a cărui culegere Ifūyanagidaru a lansat genul, care a luat numele său. Iată un exemplu concludent din această culegere:

De-a ascunselea

Numără până la trei

Iarna a sosit

Sau, o creație originală românească:

Fără rușine,

pădurile virgine

îi primesc pe toți

                      De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Haiku (trei mişcări): poem de origine japoneză, alcătuit din trei versuri a câte 5-7-5 silabe. Deşi este inteligibil, haiku-ul nu vrea să spună ceva şi tocmai acestei duble condiţii el pare oferit sensului. Lucrarea haiku-ului constă în aceea că dispensarea de sens se realizează printr-un discurs perfect lizibil, el nu seamănă cu nimic şi seamănă cu orice, fiind lizibil îl credem simplu, apropiat, cunoscut, savuros, delicat, „poetic”, e viziune fără comentariu, nu sensul este abolit, ci orice idee de finalitate. El nu-i o metaforă, nu-i o comparaţie, nu-i o definiţie a ceva, nu-i o bucată de proză, nu-i antropomorf, nu-i un talmeş-balmeş de cuvinte… Haiku-ul este de fapt o stare de spirit într-un moment anume. Haiku-ul exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginaţia cititorului. Haiku-ul trebuie să conţină cel puţin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (ki) în care acesta a fost scris…

 

https://alxhaiku.wordpress.com/ce-este-haiku-ul/   

Haiku-ul este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 “versuri” formate din 5, 7, 5 silabe.

Haiku-urile trebuie să conţină cel puţin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte, etc:

Viaţa mea toată:

Frunze purtate de vânt

În prag de toamnă.

Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Bashō, cel care a impus haiku-ul clasic prin cartea sa, “Drumul îngust spre îndepărtatul nord”.

Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută şi în afara ei. Mulţi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, şi-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori şi scriu pentru ei înşişi. Mulţi s-au întrebat de ce această formă este atât de populară, atât în Japonia căt şi în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneza, haiku îşi pierde definiţia – căci în această limbă şi doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeaşi lungime, iar toate poemele haiku – implicit – sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însă arta modernă încearcă – se pare – să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginaţia artistului, iar aceştia se concentrează asupra conţinutului, nu numărului de silabe. Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: şi anume că exprimă atât de multe prin atât de puţine cuvinte.

Unul din mulţi poeţi moderni ai Japoniei este Banya Natsuishi. Acesta încercă să îmbine poemele haiku cu imagini vizuale abstracte. Se poate spune că poeme haiku exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginaţia cititorului, descriindu-i scene pe care – astăzi – este posibil ca acesta să nu le fi văzut niciodată.

Shiki şi-a exprimat concepţia conform căreia Haiku-ul este un instantaneu al realităţii, înrudit cu fotografia.

“Manifestul Haiku din Tokio – 1999”-reguli:

Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu cuvinte-cheie, cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, apă, fără legătură cu anotimpurile;

Criteriul esenţial pentru haiku va fi originalitatea;

Se vor folosi ritmul şi sunetele carcteristice fiecărei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe;

O importanţă deosebită le vor avea “cuvintele penetrante”.

Categorii estetice pentru Haiku
Aware (stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă)

Fueki (eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii)

Ryuko (efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii)

Mei (frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane)

Mono No Aware (patos al lucrurilor)

Mushin (negativitate, lipsă de spirit, cu conotatii din filozofia Zen, de nimicnicie)

Sabi (tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător)

Wabi (frumuseţe austeră, melancolie, dezolare)

Yugen (misterul singurătăţii, al însingurării)

Karumi (simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe)

                 Sursa: Wikipedia.

Alte reguli:

–         17 silabe în 3 versuri împărţite 5-7-5.

–         Scrie ce se poate spune dintr-o răsuflare.

–         Folosirea unui cuvânt sezonal (kigo) sau a unei referinţe sezonale.

–         Foloseşte o cezură la finalul versului întâi sau doi, dar nu la ambele.

–         Niciodată să nu faceţi o singură frază din toate cele trei versuri sau una care să se continue în toate cele trei versuri.

–         Totdeauna scris la prezentul lui aici şi acum.

–         Întrebuinţarea limitată (sau nefolosirea) pronumelor personale.

–         Folosirea aceleiaşi simple sintaxe a propoziţiei în ambele propoziţii.

–         Folosirea fragmentelor de propoziţie.

–         Păstraţi “versul tare (şoc, poanta)” ca ultim vers.

–         Străduiţi-vă să găsiţi cele mai atrăgător şi seducător vers pentru a fi primul.

–         Scrieţi despre lucruri obişnuite într-un mod simplu folosind cuvinte fireşti.

–         Lăsaţi haiku-ul să exprime modul de a face imagini fără cuvinte.

–         Folosiţi doar imagini concrete.

–         Inventaţi expresii lirice pentru imagine.

–         Încercaţi să aveţi nivele diferite de înţeles în haiku. La suprafaţă un set de imagini simple; în profunzime – o filosofie sau o lecţie de viaţă.

–         Folosiţi imagini care evocă diferenţe/imagini distincte/autonome clasic elegante(shubumi).

–         Folosiţi imagini care evocă singurătatea misterioasă. (yugen)

–         Folosiţi calamburul şi jocurile de cuvinte.

–         Notaţi imposibilul cu cuvinte fireşti.

–         Uzaţi de imagini sublime sau înălţătoare (grandioase, distinse, nobile, înălţătoare). (Nu război, crimă, vulgarităţi)

–         Folosiţi doar imagini din natură.

–         Amestecaţi umanul în natură într-un haiku punând în legătură sentimentul uman faţă de natură.

–         Evitaţi să vă referiţi la persoana voastră în haiku.

–         Nu folosiţi punctuație pentru ambiguitate.

–         Scrieţi cu majusculă primul cuvânt al fiecărui vers.

–         Scrieţi cu majusculă doar primul cuvânt.

–         Evitaţi rimele.

–         Evitaţi prea multe verbe (sau chiar toate verbele)

–         Renunţaţi la prepoziţii (în, pe, la, printre, între) oricând e posibil; în special în versurile scurte.

–         Notaţi-vă orice haiku reuşiţi. Chiar cele proaste. V-ar putea inspira următoarele care vor fi sigur mai bune.

Câteva din regulile estetice ale haiku-ului: (extras din articolul “Exerciții de universalitate” – Dan Mitrut)

1. Un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale. În afara acestor reguli şi limite, creaţia îşi pierde calitatea de haiku.

2. Tematica unui haiku: meditaţia asupra naturii.

3. Este un poem în forma fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.

4. Un haiku în forma liberă poate avea între 17 şi 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.

5. Un haiku în forma fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.

6. Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau Anul Nou.

7. Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).

8. Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?

10. Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia, sau procedee precum konkkadori (variaţia aluzivă).

11. Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparaţia, metafora, repetiţia). Nu se foloseşte rima.

12. Se folosesc cât mai puţine verbe şi numai la timpul prezent sau gerunziu.

13. Se evită referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste.

14. Un haiku se scrie în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspiraţie.

15. Poem alcătuit din doua fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, un haiku surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko/fueki).

16. Un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind în mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului.

17. Într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut si viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare. Dincolo de aparenţe, în ciuda limbajului aparent simplu (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditaţie asupra sorţii omului în universul mic şi mare, alături de celelalte vieţuitoare, plante, în mijlocul fenomenelor.

Haiku-ul nu constată, nu defineşte, el se manifestă simultan cu fenomenul care l-a iscat, îi conservă esenţa şi forţa ascunsă care l-a generat.

___________________________________________________________________________________________

Ce sînt haiku-urile şi cum să le scriem (lecţii de haiku 11)(prelua...romaniankukai.blogspot.com)

Haiku-urile sînt străvechi poeme japoneze care folosesc un număr precis de silabe pentru a crea un tablou sau un instantaneu din natură.

Astăzi, haiku-urile numai trebuie să respecte regula 5-7-5 silabe. Conţinutul lor este de asemenea dincolo de limitarea la lumea naturală. Poeţii de haiku moderni scriu despre orice. Numele haiku-ului care nu se orientează către natură este senryu. Acum, ca să nu ne rătăcim, să vorbim despre cum se scriu ele!

Mai întîi, înţelegeţi că n-aveţi nevoie să vă construiţi haiku-urile cu respectrea strică a unui anume număr de silabe. Aceasta vă uşurează în multe feluri. Conţinutul poemului vostru va avea prioritate faţă de numărul de silabe. Aveţi un cuvînt care nu se potriveşte cu regula 5-7-5? Nici o problemă. Haiku-ul modern permite aceasta. De exemplu, utitaţi-vă la următorul poem al autorului:

Amurg la Atlantic –
panglici de lumină portocalie
ating apa

“Amurgul” este subiectul acesturi poem. Destul de ciudat, primul vers are chiar 5 silabe. Versul doi strică oricum regula şi are doar 5 silabe (în englezeşte, în româneşte are 11). Versul 3 conţine doar 4. Şi aici avem un poem complet. De ce este el acceptabil? Pentru că foloseşte mai multe procedee haiku. Unul din ele, poate cel mai important este cel dedus din teoria fragmentului şi sintagmei.

Teoria spune cam aşa. Haiku-ul conţine un fragment şi o sintagmă. În acest exemplu, versul unu e fragmentul, versul 2 şi 3 conţin sintagma. Fragmentul configurează dispoziţia sau ambianţa poemului în timp ce sintagma se concentrează pe ceva foarte special care are loc în prezent. Şi doar cîteva cuvinte sînt folosite pentru a “picta” tabloul.

Iată un alt exemplu:
Ce multe scoici
pe plajă-n seara asta…
maree-n reflux

În acest haiku, începem cu o sintagmă şi sfîrşim cu un fragment. Absolut acceptabil şi folosit frecvent de către poeţii moderni de haiku. Veţi observa de asemenea că există o “întrerupere” sau o “pauză” între cele două. Această “cezură” ajută cititorul să simtă juxtapunerea dintre cele două părţi ale poemului. Scrie haiku-urile în felul tău, dar gîndeşte în termenii fragmentului şi sintagmei şi nu vei putea greşi.

Învăţaţi haiku-ul cu lejeritate! (lecţii de haiku 9)

Doriţi, deci, să învăţaţi haiku. Nu-i nimic surprinzător. Mulţi sînt atraşi de această formă de poezie economică şi elegantă. Doar în cîteva cuvinte, este surprinsă o întreagă scenă.

Ca să înveţi haiku, trebuie să uiţi tot cea ai auzit în legătură cu scrierea lui. Reputata regulă 5-7-5 silabe nu se mai aplică în haiku-ul modern. Asta-e bine pentru a te elibera şi focaliza pe propria exprimare fără să-ţi pese dacă silabele se potrivesc unui model predefinit.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l cunoşti despre scrierea haiku-ului este că el este un foarte scurt poem decurgînd dintr-un moment de experienţă personală. În acest punct începătorii în această artă sînt descumpăniţi. Ei bine, ei vor să scrie un lucru pentru care occidentalul nu găseşte cele cel mai bun cuvînt. Ei folosesc procedee poetice occidentale ca metafora şi altele la fel, în timp ce umilul haiku le refuză. Priviţi, de pildă, acest haiku al autorului:

Clar de lună în august –
pe o creangă subţire
vrabia îşi freacă ciocul

Observaţi că, deşi regula celor 5-7-5 silabe nu se aplică aici, “sensibilitatea” se păstrează. De ce? Pentru că acesta e un poem scurt despre clipa de faţă. În cazul nostru, momentul are de a face chiar cu ceea ce face vrabia. Nu este ceva sofisticat şi nici nu “încearcă” să fie prozaic sau poetic. Din contră, este simplu şi absolut elementar, deşi contine toate elementele necesare pentru crearea unui haiku.

După ce învăţaţi să creaţi expresii care să descrie prezentul, trebuie să cercetaţi metoda prin care cei mai mulţi poeţi moderni o folosesc pentru a-şi compune poemele lor. Şi asta are de a face întru totul cu ceea ce se numeşte teoria fragmentului şi expresiei. Nu e chiar o teorie, dar este un mod de a descrie cum sînt compuse 99% din haiku-urile moderne. În cel de deasupra, fragmentul este versul “Clar de lună în august”. Expresia contă în versurile doi şi trei.

Autorii moderni de haiku consideră expresia cea mai importantă parte a poemului. Aceasta este acea parte care surprinde “clipa”, în timp ce scopul fragmentului este doar să configureze dispoziţia sau locul. Combinate, fragmentul şi expresia crează ceva numit juxtapunere. Ea este cea care face ca haiku-ul să fie haiku. Pentru a învăţa să faci haiku, nu-ţi face griji cu numărarea silabelor. Concentrează-te, în schimb, pe a scrie expresii semnificative despre momentul prezent. Fă asta şi abilitatea ta de a scrie haiku va face progrese nebănuite.

Scrieţi haiku în felul vostru şi bucuraţi-vă c-o faceţi! (lecţii de...

Haiku-ul modern nu se cramponează în nici un fel de regula 5-7-5 silabe. E depăşită. Aruncată pe fereastră. Expirată. Totuşi, unii poeţi scriu încă în acest format. Nimic rău în asta. Dar voi nu trebuie s-o faceţi decît dacă o doriţi.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ţineţi minte despre haiku este că trebuie să scrieţi despre clipa de faţă. Cei mai mulţi dintre începători fac scrierea haiku-ului mult mai anevoioasă decît ar trebui să fie prin înzorzonarea cu tot felul de expresii şi procedee ale poeziei occidentale. Şi chiar aici celor mai mulţi începători le lipseşte reperul. Ei cred că poezia trebuie să folosească metafora şi analogia sau alt procedeu ingenios pentru a exprima şi a-l atinge pe cititor. Haiku-ul nu procedează aşa. De exemplu, priviţi acest poem al autorului:

Ciorile se adună
în mijlocul pinului…
adiere de iarnă

Aici nu avem nimic cu adevărat deosebit. Cîteva păsări într-un arbore. Numai juxtapunerea dintre versurile 1 şi 2 şi fragmentul “adiere de iarnă” crează poezia acestui haiku. De fapt, alăturarea unei clipe aparte cu viziunea mai largă a ceea ce se întîmplă în vremea şi locul acela ne provoacă momentul “aha”!

Cînd vă creaţi poemele haiku, începeţi cu expresia descriptivă. Apoi, luaţi în consideraţie atmosfera şi dispoziţia sufletească a zilei sau a scenei din care derivă expresia. Faceţi aşa şi scrierea haiku-ului va deveni o bucurie pentru voi.

COMPUNEREA HAIKU-ULUI – TOTUL DESPRE IMAGINE (lecţii de haiku 5)

O imagine valorează cît o mie de cuvinte. Şi în haiku, o imagine permite cititorului să-şi folosească imaginaţia pentru a vedea cu ea. Lecţiile de haiku trebuie să vă ajute să înţelegeţi asta. Luaţi, de exemplu, acest poem al lui Bruce Ross:

Amurg –
un cormoran planează
un pic deasupra apei

Avem aici o imagine a unui cormoran planînd deasupra apei. Dar observaţi că poetul nu ne-o spune… ne-o arată doar! În asta constă deosebirea! Ăsta e şi motivul pentru care poemul haiku este atît de deosebit. Imaginea este chiar acolo pentru a o vedea. Nu există nici un raţionament sau înclinare a autorului care să ne vorbească despre imagine. Din contra, scriind în stilul descriptiv al “timpului prezent”, Ross ne arată exact ceea ce vedem.

Avem, de asemenea, şi o imagine a momentului cînd o vedem. Folosind cuvîntul “amurg”, Ross ne arată că ziua e pe sfîrşite. În loc să o spună într-o sută de cuvinte, el ne-o arată cu un singur cuvînt!

Puterea haiku-ului constă în modul unic în care uzează de imagine. Şi, într-adevăr, alăturarea dintre versul 1 şi versurile 2 şi 3 este cea care creează poezia. De pildă, în versul 1 avem cuvîntul “amurg”. Acest prim cuvînt este foarte important pentru că stabileşte decorul şi momentul evenimentului sau acţiunii care se petrece. Autorii de haiku numesc această parte a poemului “fragment” (nu am găsit o transpunere care să mă satisfacă – s.m.)

De obicei, se folosesc 3 cuvinte sau mai puţine pentru a indica locul şi momentul. Dar numai fragmentul în sine nu o face îndeajuns. Avem nevoie de încă ceva – ceva deosebit care să ne arate ce se întîmplă. Şi Ross o adaugă printr-o frumoasă sintagmă “un cormoran planează un pic deasupra apei”.

Acum, citind doar fragmentul sau sintagma singure, noi rămînem cu simţămîntul (ridicării din umeri) “ei şi”. Dar, cînd le combinăm, ele creează un instantaneu… o imagine care poate rezona cu cititorul.

In sfarsit m-am lamurit si eu ce inseamna sa scrii haiku….

Sentinţe în haiku

de Dan Norea(preluat de aici)

Am văzut deseori folosită în ultima vreme sentinţa “nu e haiku pentru că…”. Aş dori să pun în discuţie câteva cazuri, pe care le-am prezentat într-un anumit cerc şi am primit lămuriri.

1. 5-7-5

Discuţia e veche deja, am abordat-o şi în alte materiale. Este destul de răspândită noţiunea de haiku liber. Personal respect regula, şi când scriu şi când votez în concursuri de tip kukai. Dar cred că sentinţe de genul “nu e haiku pentru că nu respectă 5-7-5” nu mai au ce căuta în comentarii.

2. Verbele

E destul de răspândită ideea că verbele n-au ce căuta într-un haiku. Mai cu noduri, unii admit câte un verb, dar două deja stârnesc proteste vehemente “Abuz de verbe ! Nu e haiku.”
Domnul Ion Untaru, autor talentat şi experimentat de haikuuri, spune:

Redau un poem, răspuns la una din nedumeririle tale:

Cu tristeţe mă despart de voi
ca o scoică ruptă din carnea-i,
plec, iar toamna se-ndepartează

                                                                              semneaza Basho – Călătorie spre nord

Adevărul este că citisem de curând poemul, dar abia acum am numărat verbele. Sunt trei la prezent şi unul (ruptă) la participiu trecut. Ruşine, Basho !

Pentru că am abordat problema verbelor, reiau şi modalitatea de folosire. Sunt recomandabile verbe la modurile indicativ prezent, gerunziu şi participiu trecut (ultimul, dacă au rol de adjectiv). De ce ? Răspunsul nu este “de-aia”, regulile sunt făcute cu un anumit scop. Ne răspunde Weiss“haiku-ul este un poem (foarte) scurt despre ceva ce are loc acum.”.

3. Metafore şi personificări

Doamna Valeria Tamaş mi-a răspuns indirect, trimiţând o selecţie de haikuuri ale autorilor celebri.

”Se duce şi toamna.
Găoacea castanei
şi-a deschis braţele (M.Basho)

Roi de gâze uşoare,
pod aerian
al visului meu. (E. Kikaku)

Fără penel,
salcia pictează
pe vânt. (Rikuto)

Luna, în munţi
îl iartă pe hoţul de flori
şi-l învăluie cu lumină. (K.Issa)

Răsare luna
şi tufa cea mai umilă
e invitată la recepţie. (K.Issa)

Noapte cu lună plină.
Oricine va putea să vadă
rănile-ascunse în zăpadă. (K.Bosha) “

Discret, mai găseşti câte o metaforă, câte o personificare… Deci nu se poate emite, mecanic, o sentinţă categorică. “Are metaforă, deci nu e haiku”. Trebuie judecat de la caz la caz.

4. Verbul în ultimul vers

“Verbul nu se admite in ultimul vers.”. O sentinţă de care nu mai auzisem încă. Într-un fel, pentru ea am declanşat discuţia despre care vă pomeneam. Cu atât mai mult cu cât, la ultima etapă de Kukai, a ieşit câştigător detaşat poemul Simonei Dobrescu:

liniştea nopţii –
în scoica din valiză
vuieşte marea

Iată ce ne spune reputatul autor de haikuuri, Vasile Moldovan: “Florin Vasiliu a stabilit regula, numai pentru limba romană, ca haiku-ul sa nu se termine cu verb. Subscriu la aceasta regulă. Poate că gerunziul ar merge, totuşi. Deci e vorba de ultimul cuvânt să nu fie verb, nu de ultimul vers. Aşa cum e haiku-ul Simonei Dobrescu e şi frumos şi corect. Ar fi fost greşit dacă ar fi scris “marea vuieşte” în loc de “vuieşte marea”.”

5. Prepoziţii la sfârşit de vers

“Se evită prepoziţiile la sfârşit de vers ca şi cuvânt de legatură”. 
În discuţie am exemplificat cu poemul meu.

Poiana ninsă –
doar urme lăsate de
un miel rătăcit

Mi-a răspuns tot domnul Moldovan. “Nu ştiu de o asemenea interdicţie. Totuşi, în asemenea situaţii, autorul are de ales între a respecta regula 5-7-5 şi de a se exprima oarecum abrupt, sau de a se exprima cursiv, firesc, dar cu o structură puţin modificată (5-6-6 în cazul de faţă).
Textul e şi frumos şi haiku. Există cel puţin două perechi de termeni antitetici: zăpada şi urmele; se poate face analogie între zăpadă şi un corp, precum şi între urmele de pe zapadă şi rănile de pe un trup. Pe de altă parte, se crează stări antitetice. Poiana ninsă îţi dă linişte sufletească, îndeamnă la reverie, îţi trezeşte aduceri aminte, pe câtă vreme mielul rătăcit îţi dă un sentiment de tristeţe.”

Ultima parte a comentariului era răspuns la alt reproş “planurile nu sunt chiar antitetice”. Dar asta e o problemă separată.

6. Două planuri antitetice

Că un haiku trebuie să aibă două planuri, asta e ceva unanim recunoscut. Ele se despart printr-o cezură –kireji-, plasată între versurile 1-2 sau 2-3. În japoneză, kireji este un o silabă (onji), una din cele 17. În română au fost încercări de a folosi silabe, de exemplu interjecţii, pe post de kireji, dar au fost respinse. Astăzi toată lumea foloseşte un semn de punctuaţie, uzual liniuţa. Important nu e atât simbolul, cât pauza propriu-zisă.

În schimb, ca cele două planuri să fie antitetice, n-am citit în niciun material teoretic. Bănuiesc de unde vine ideea. E vorba de noţiunea de juxtapunere, combinaţia dintre cele două planuri. Ele trebuie să fie aparent independente (nu neapărat antitetice). Mai multe precizări ne dă prof. Ferris Gilli în “Lecţii de haiku pentru avansaţi”.

”Falsă juxtapunere nr. 1 – Explicaţia se realizează atunci când o parte a haiku-ului explică cealaltă parte. Explicaţia nu este juxtapunere şi ea slăbeşte forţa haiku-ului. De exemplu:

câini luptându-se –
mârâituri aspre
sub verandă.

Primul vers le explică pe celelalte două versuri

Falsa juxtapunere nr. 2 – Cauza şi efectul se realizează când o parte a haiku-ului este efectul sau consecinţa celeilelte părţi. De exemplu:

secetă îndelungată –
nisip cernut printre crăpături
în baia uscată a păsărilor.

Falsă juxtapunere nr.3 – Imaginea independentă este inclusă în partea principală a singurului subiect al haiku-ului. De exemplu, în acest caz, expresia verbală este un atribut descriind „femeia”:

alergând spre casă –
o femeie depăşeşte
maşina mea parcată.

Aici este o singură imagine în poem.

Falsă juxtapunere nr.4 – Prima parte extinde imaginea sau scena principală, fiind inclusă în poem. Ea face parte din tema principală a poemului:

pe pajişte –
ochii păianjenului
o sclipire de moment

„Pe pajişte” indică pur şi simplu unde se află păianjenul, fără să contribuie la înţelesul poemului, ori să le creeze cititorilor un moment de introspecţie.”

Ferris Gilli pune accent pe spaţiul dintre cele două planuri. Kireji nu are rolul de a despărţi, ca un zid, cele două planuri, ci de a le uni.

mirosul maşinii noi –
o pereche de vulturi
pe deasupra chiparoşilor

Eu îmi pot imagina mirosul unei maşini noi şi îmi place imaginea unei perechi de vulturi. Dar pentru mine, spaţiul imaginar dintre părţi, este mai mult decât o cărămidă dintr-un zid! Acesta totuşi îmi permite să privesc îndelung la poemul lui Harry Gilli şi să-i găsesc răsunetul pentru că el îmi oferă un spaţiu între părţi, pe care cititorul îl poate umple cu imaginaţia sa:

spărtură în ceaţă -
o pereche de vulturi se aşează
în vârful chiparoşilor.

Nu este suficient să suprapui două imagini ce par fără legătură între ele. Cele două părţi ale unui haiku de succes sunt pline de înţelesuri atunci când sunt citite ca un întreg decât ca părţi separate. Deşi părţile sunt independente şi au propriile lor semnificaţii, atunci când sunt juxtapuse într-un haiku, ele contribuie împreună la o mai bună înţelegere a cititorului.”

(Lecţii de haiku)

În acest context, e uşor de imaginat că cea mai eficientă formă de juxtapunere se realizează prin alegerea a două planuri antitetice. Este evitată falsa juxtapunere, este evitat şi zidul dintre cele două planuri. În plus, antiteza este ea însăşi o valoare estetică puternică în haiku.
Dar asta nu justifică sentinţa “Nu e haiku pentru că cele două planuri nu sunt antitetice”

Închei cu spusele domnului Corneliu Traian Atanasiu: “Orice regulă trebuie să aibă o motivaţie şi cine o invocă ar trebui să argumenteze aşa:
– valoarea poemului scade datorită faptului că… (şi să spună cum e perceput un poem care face acea greşeală, eventual cu un exemplu)
– să arate cum acea exigenţă face un poem mai bun (dînd de asemenea măcar un exemplu).
Altfel, asemenea reguli nu pot avea credibilitate.”

 

                  Susa: Internet

Mai jos, la comentarii, sunt 20 de NU-uri, care, detaliat, ne spune ce nu e un haiku. Mulțumim domnului Corneliu Traian Atanasiu!

[Valeria Iacob Tamas]

Corneliu Traian Atanasiu [alchimina ]

2007-02-08  |     | 

Do Your Haiku Submissions Contain Any of These Isn'ts? Better Check!
Lorraine Ellis Harr

Conţin postările dv. vreunul din aceste NU-uri? Verificaţi totuşi!


1. Haiku ISN'T a prose sentence divided Into 3 lines of 5-7-5 syllables, nor a "dribble of prose." Haiku IS an art form that requires study and discipline.

Haiku-ul nu e un text împărţit în 3 versuri 5-7-5 silabe, nici o “o bucăţică de proză”. Haiku-ul este o formă de artă care cere studiu şi disciplină.

2. Haiku ISN'T always divided into 5-7-5 syllables. The 5-7-5 count refers to the Japanese onji (symbol/sound) not to English language syllables. It IS usually in a short/long/short form. It ISN'T "padded" with modifiers to make the count come out right.

Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete) nu la silabele englezeşti. De obicei e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala.

3. Haiku ISN'T poetics. (in the English-language-poetry sense) but is IS pure poetry.

Haiku-ul nu este versificaţie (în sensul limbii poetice engleze) ci este poezie pură.

4. Haiku ISN'T simile or metaphor. Simile and metaphor turn haiku into English-poetics.

Haiku-ul nu este comparaţie sau metaforă. Ele transformă haiku-ul în poezie englezească.

5. Haiku ISN'T an intellectual statement - it IS an intuitive response to NATURE.

Haiku-ul nu este o demonstraţie de intelectualitate – este un răspuns intuitiv dat naturii.

6. Haiku isn't a picture postcard or a "pretty picture". It IS a moment of heightened awareness which may be shared by the reader. It should have depths of meaning.

Haiku-ul nu este o carte poştală sau o “belvedere”. Este o clipă intensă de conştiinţă care poate fi împărtăşită de către cititor. Haiku-ul trebuie să aibă un înţeles adînc.

7. Haiku ISN'T a 3-Line poem with the first or last line a title for the other 2. All 3 lines should be necessary to the clarity of the haiku. Don't waste word-space.

Haiku-ul nu e un poem în care primul sau ultimul vers este un titlu pentru celelalte două. Toate cele trei versuri sînt necesare pentru limpezimea unui haiku. Nu irosiţi cezura.

8. Haiku ISN'T summed-up by the poet's intellectual comment regarding the experience. It IS left open-ended, so that the reader can share in its creation.

Haiku-ul nu este comentariul sau rezumatul experienţei poetice. El are o finalitate deschisă pe care cititorul o prelungeşte în propria creaţie.

9. Haiku ISN'T a clutter of words strung together to get a 5-7-5 syllable count, or a staccato tongue-twister. Haiku should flow, especially when read aloud. It doesn't rhyme, except rarely. Avoid run-on lines. Take the time to write haiku without them.

Haiku-ul nu este un talmeş-balmeş de cuvinte strîns unite pentru a ieşi la socoteală (5-7-5) sau o precipitată încurcătură de limbă. Haiku-ul trebuie să fie fluent, mai ales cînd e rostit cu voce tare. Nu are decît rar rimă. Evitaţi continuitatea discursivă a versurilor (run-on lines – caracteristică poeziei occidentale). Încercaţi să scrieţi haiku fără asemenea versuri.

10. Haiku ISN'T a mechanical poetry with rhythms (i.e. iambic pentameter) but the line endings should be as complete a thought as possible, with the total poem as the total expression. Haiku requires polishing! "Anything worth doing is worth doing well".

Haiku-ul nu-i o poezie cu ritm mecanic dar finalurile versurilor trebuie să fie dacă e posibil ca un gînd expresiv şi poetic integral. Haiku-ul cere finisare! “Tot ce merită să fie făcut trebuie făcut bine.”

11. Haiku ISN'T of human values, morals, judgments, comments, etc. It ISN'T an epigram or a couplet. It ISN'T didactic, either overtly or covertly. It IS of Nature & the "Nature of Things". Capturing the "Nature of Things" is the essence of good haiku.

Haiku-ul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecăţile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici făţiş, nici mascat. El este al naturii şi al naturii (esenţei) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este estenţa unui bun haiku.

12. Haiku ISN'T anthropomorphic, as English-language poetry. No humanizing of nature or personification! Rather, Naturalize MAN. This is a subtle difference.

Haiku-ul nu e antropomorf, precum în poezia engleză. Nu-i umanizare a naturii şi nici personificare. Mai degrabă este naturalizare a omului. E o diferenţă delicată.

13. Haiku ISN'T a generalization about something. It IS a specific thing/time/place/season/event. It IS nature poetry in the Japanese sense (ZEN-like). In the present moment.

Haiku-ul nu generalizează. El prezintă un lucru, un moment, un loc, un anotimp, o întîmplare aparte. E poezie a naturii în înţelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat.

14. Haiku ISN'T a "tell-all". It IS indicating by not saying. Show, don't tell.

Haiku-ul nu spune (indiscret) totul. Indică doar, nu spune.
Arată, nu rosteşte.

15. Haiku ISN'T obscure. The season (ki) should be named, or a season-word (kigo) used. The reader should be able to co-create the mood/season/event. Be specific. Don't say "tree" if you mean elm; don't say "bird" If you mean wren, for instance. The thing/time/place/season should be apparent to the reader. Avoid "this" or "that" bird/insect/leaf etc. Unnecessary.

Haiku-ul nu este obscur. Anotimpul (ki) trebuie amintit sau trebuie folosit un cuvînt-simbol (kigo). Cititorul trebuie să fie în stare să simtă dispoziţia/atmosfera anotimpului/întîmplarea. Respectaţi particularităţile. Nu spuneţi “copac” pentru mesteacăn, nici “pasăre” pentru pitulice, de exemplu. Lucrul/momentul/locul/antompul trebuie să fie evidente pentru cititor. Evitaţi “aceast㔠sau “acea” pasăre/insectă/frunză etc. E superfluu.

16. Haiku ISN'T a "pretty picture", nor is it deliberately grim for the sake of "showing off". It is an interplay between 2 or more things/objects in a state of unresolved tension - don't tell the reader how to react, or feel; leave the reader something to co-create.

Haiku-ul nu-i o “imagine simpatică”, nici un machiaj pentru a “scoate în evidenţă”. El e un joc între două sau mai multe lucruri într-o stare de încordare susţinut㠖 nu spuneţi cititorului cum să reacţioneze; lăsaţi-i libertatea de a participa la creaţie.

17. Haiku ISN'T just anything that comes to mind. It IS a specific enlightened experience shared with the reader. It IS heightened awareness not imaginary images. It IS what is going on right here/right now, not a day-dream or exposition.

Haiku-ul nu este orice-ţi trece prin minte. El este o experienţă a iluminării (revelaţiei) împărtăşită cu cititorul. Este stare de conştienţă sporită, nu imagini închipuite. Este ceea ce se întîmplă chiar acum şi aici, nu un vis cu ochii deschişi sau o exhibare.

18. Use no unnecessary words, that overlap or say the same thing such as April/Spring, Winter/Snow. Each word should have value & importance. Choose carefully.

Nu folosiţi cuvinte în plus, care se suprapun sau spun acelaşi lucru, precum aprilie/primăvară, iarnă/zăpadă. Fiecare cuvînt trebuie să aibă valoarea şi importanţa sa. Drămuiţi-le.

19. Haiku ISN'T just a "little poem" by anyone who can count to 17. The Masters of the Art worked at it, sometimes an entire lifetime.

Haiku-ul nu-i un “poem scurt” pentru oricine ştie să numere pînă la 17. Marii Maeştri au lucrat la el uneori o viaţă întreagă.

20. Haiku ISN'T easy to write, but when you get "hooked" you'll be glad you tried it. The study & discipline sharpen the perception & improve all other fields of writing, as well as adding zest to living. Haiku IS what IS!

Haiku-ul nu-i uşor de scris, dar cînd te-ai prins, te poţi bucura să-l încerci. Studiul şi disciplina ascut percepţia şi îmbunătăţesc toate aspectele scrisului, precum a-i adăuga savoare (gust) vieţii. Haiku-ul este ceea ce este.

If you have broken one or more of these ISN'Ts, STUDY THESE GUIDELINES again; we need good haiku poets. HAPPY HAIKU-ing!

Dacă aţi sărit unul sau mai multe din aceste Nu-uri, reluaţi ghidul; avem nevoie de haijini buni. Succes!


(Cine crede că am alterat pe undeva înţelesul mă poate atenţiona şi voi face corectările necesare în text.)

[Valeria Iacob Tamas]

Cateva precizari despre haiku.

[Valeria Iacob Tamas]

http://www.poezie.ro/index.php/article/13991542/Ignorarea_juxtapunerii

[Elena Mititelu]

Mulţumesc pentru precizările făcute!

[Ion Lazăr da Coza]

Tocmai asta am urmărit, Valeria, să veniți cu texte ajutătoare, diversificate și cuprinzătoare.

Mulțumiri!

Valeria Iacob Tamas a spus :

http://www.poezie.ro/index.php/article/13991542/Ignorarea_juxtapunerii

[Ion Lazăr da Coza]

Nu sunt de acord cu punctul 2:

Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete) nu la silabele englezeşti. De obicei e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala.

Ce-ar fi ca gimnastelor să le facem bârna de 50 cm de lată? Toate băbăciunile ar sta pe bârnă.

Sunt adeptul tradiționalismului. Am avut/avem haijini români f buni pe 5-7-5. Mă-nclin lor.

Drag,

[Valeria Iacob Tamas]

Ion Lazăr da Coza a spus :

Nu sunt de acord cu punctul 2:

Haiku-ul nu e totdeauna împărţit în 5-7-5 silabe. Socoteala 5-7-5 se referă la japonezele onji (simboluri/sunete) nu la silabele englezeşti. De obicei e vorba de o alternanţă a versurilor de forma: scurt/lung/scurt. Nu vă omorîţi să vă iasă neapărat socoteala.

Ce-ar fi ca gimnastelor să le facem bârna de 50 cm de lată? Toate băbăciunile ar sta pe bârnă.

Sunt adeptul tradiționalismului. Am avut/avem haijini români f buni pe 5-7-5. Mă-nclin lor.

Drag,

                                 Sa nu uitam ca haiku-ul e specific  altora, la noi e adaptat.Incercam sa tinem pasul dar decat sa scrii un poem numai de dragul lui 5-7-5  mai bine scrii unul in spiritul  genului.Fiecare alege.Clar este ca japonezilor le place un poem pentru frumusetea lui  si nu obiecteaza decat daca nu are spiritul haiku-ului .Inca nu am primit critici , ei se bucura ca incercam si noi  si le iubim poezia si apreciaza un poem bun chiar daca noi mai depasim numarul de silabe.In general un poem care in romaneste depaseste in traducere poti sa-l faci 5-7-5,  ca te ajuta limba engleza.In romaneste unele cuvinte sunt foarte lungi si incercand sa pastrezi numarul de silabe strici naturaletea exprimarii. Cert este ca e foarte greu sa scrii un haiku bun, ca sunt scrise miliarde in fiecare an si marea bucurie este cand  haijinii nostri sunt si asta din ce in ce mai des ,

la varf.

[Ion Lazăr da Coza]

Valeria Iacob Tamas a spus :

              Sa nu uitam ca haiku-ul e specific  altora, la noi e adaptat. Incercam sa tinem pasul dar decat sa scrii un poem numai de dragul lui 5-7-5  mai bine scrii unul in spiritul  genului.Fiecare alege.Clar este ca japonezilor le place un poem pentru frumusetea lui  si nu obiecteaza decat daca nu are spiritul haiku-ului. Inca nu am primit critici , ei se bucura ca incercam si noi  si le iubim poezia si apreciaza un poem bun chiar daca noi mai depasim numarul de silabe.In general un poem care in romaneste depaseste in traducere poti sa-l faci 5-7-5,  ca te ajuta limba engleza.In romaneste unele cuvinte sunt foarte lungi si incercand sa pastrezi numarul de silabe strici naturaletea exprimarii. Cert este ca e foarte greu sa scrii un haiku bun, ca sunt scrise miliarde in fiecare an si marea bucurie este cand  haijinii nostri sunt si asta din ce in ce mai des, la varf.

Atunci hai să scriem numai doine, balade, bocete și versuri populare, fiindcă acestea (se pare!) sunt specifice poporului român. Să scriem doar în spiritul sonetului, rondelului, gazelului, glosei, rubaiatului etc., etc., și nu să respectăm canoanele acestora, că doar Decebal n-a scris așa ceva!

Eu susțin că dacă cineva nu e în stare să evolueze pe o bârnă de 10 cm, să nu se urce pe acea bârnă! Are la îndemână (mult prea) îngăduitorul vers-liber.

Stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Subscriu celor spuse de Ion! De ce?

Haiku este poezie cu formă fixă. Forma fixă este dată de această matrice 5-7-5. Dacă nu o respect, nu respect forma  fixă şi atunci am doar fondul. Nu cred că mai pot s-o numesc haiku doar pentru că am fondul... după mine ar trebui să am şi forma. Tocmai asta e problema... la sonet, rondel etc. respect şi forma chiar dacă ele nu ne sunt specifice nouă ca gen liric. N-am altă soluţie iar dacă adopt să nu respect forma nu mai pot să le încadrez în poezia cu formă fixă. Nerespectând canonul prozodic nu le mai pot numi sonet, rondel etc. Nu înţeleg modernismul în poezie, înţeleg că s-au scris poezii în diverse perioade. Altfel dacă pun problema modernismului înţeleg că cei ce scriu poezie cu formă fixă sunt învechiţi... Oare să fie aşa? Cei ce scriu clasic şi nu liber să fie învechiţi? Cred că se tratează problema dintr-un singur unghi! Totuşi, întâi a apărut clasicul, genul de poezie în formă fixă este foarte vechi şi mai apoi versul liber. Din punctul meu de vedere sunt genuri în poezie, nu vechi sau nou. Aşa văd eu problema şi asta cu riscul de a fi catalogat demodat şi învechit.

Cu stimă,

[Valeria Iacob Tamas]

Iordachescu Dragos Nicolae a spus :

Subscriu celor spuse de Ion! De ce?

Haiku este poezie cu formă fixă. Forma fixă este dată de această matrice 5-7-5. Dacă nu o respect, nu respect forma  fixă şi atunci am doar fondul. Nu cred că mai pot s-o numesc haiku doar pentru că am fondul... după mine ar trebui să am şi forma. Tocmai asta e problema... la sonet, rondel etc. respect şi forma chiar dacă ele nu ne sunt specifice nouă ca gen liric. N-am altă soluţie iar dacă adopt să nu respect forma nu mai pot să le încadrez în poezia cu formă fixă. Nerespectând canonul prozodic nu le mai pot numi sonet, rondel etc. Nu înţeleg modernismul în poezie, înţeleg că s-au scris poezii în diverse perioade. Altfel dacă pun problema modernismului înţeleg că cei ce scriu poezie cu formă fixă sunt învechiţi... Oare să fie aşa? Cei ce scriu clasic şi nu liber să fie învechiţi? Cred că se tratează problema dintr-un singur unghi! Totuşi, întâi a apărut clasicul, genul de poezie în formă fixă este foarte vechi şi mai apoi versul liber. Din punctul meu de vedere sunt genuri în poezie, nu vechi sau nou. Aşa văd eu problema şi asta cu riscul de a fi catalogat demodat şi învechit.

Cu stimă,

Nu este vorba de a incepe sa scrii haiku si sa o pornesti din start nerespectand normele , dar daca intr-un volum sunt si poezii care nu respecta numarul de silabe nu inseamna ca  acelea nu sunt haikuri.Si oamenii sunt de inaltimi mici, mijlocii ,mari si tot oameni sunt.Haiku-ul este mai mult decat un numar de silabe, este un mod de viata, este o traire aparte.Nu este o poezie cazona .Este o poezie pe care o simti, trebuie sa ai predispozitie de a avea  accesibilitatea la ea.Nu o respecti pentru numarul de silabe ce pentru mesajul ei.Se accepta in romana depasirea cu una sau doua silabe in cazul cand nu exista nici o alta alternative.Noi romanii avem mania absoluta a regulilor ,  un mentor adevarat iti  va spune ca poemul tau are potential, pe mine ma deranjeaza cand la noi potentialul poemului e diminuat de o numarare de silabe si asta intr-un mod de cele mai multe ori agresiv si radical , prin desfiintarea unui poem doar din acest motiv. Sunt pareri pro si contra in toata lumea, dar cred ca essential este ceea ce te invata acest gem de poezie, cum te construieste pe tine in interior .Si un poem se construieste in timp , sunt poeme definitivate dupa zeci de ani.Trebuie sa invatam sa avem rabdare in abordare.Sa privim poemul din toate unghiurile , un haijin isi respecta poezia .

[Ion Lazăr da Coza]

„Si oamenii sunt de inaltimi mici, mijlocii ,mari si tot oameni sunt.” Da, ai dreptate! Însă nu pot să-i cer lui Emil Boc să se ducă pe terenul de baschet în locul lui Ghiță Mureșan!

„Noi romanii avem mania absoluta a regulilor...” Dimpotrivă - meteahna românilor e că întotdeauna zic: Las' că merge și așa... (ce contează o silabă, două în plus într-un haiku?)

Și-apoi cine mă obligă să scriu un haiku, dacă nu-s capabil să scriu un haiku? Pot să scriu un poem în spiritul haiku-ului, dar să nu-i pun, în mod fraudulos, titlul de haiku. În sticla de ulei vreau să găsesc ulei, nu spermanțet!

Stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Nu este vorba de a incepe sa scrii haiku si sa o pornesti din start nerespectand normele , dar daca intr-un volum sunt si poezii care nu respecta numarul de silabe nu inseamna ca  acelea nu sunt haikuri.

N-aş adopta nici fondul fără formă, nici forma fără fond. La poezia în formă fixă există un dualism. L-aş menţine, fără doar şi poate. Poţi scrie o poezie fără să o denumeşti haiku. Dacă este de valoare, tot valoare rămâne, indiferent.

Nu vreau să vă conving de ceea ce spun, îmi susţin doar părerea cu argumentele acestea. Dumneavoastră aveţi libertatea să le consideraţi întemeiate sau nu. Îmi face plăcere acest dialog cu dumneavoastră pe această temă.

Şi sincer să fiu, îmi pare bine că sunt păreri diferite. Doar aşa putem progresa şi mai aflăm câte ceva.

Vă mulţumesc pentru dialog, doamnă Valeria Iacob Tamas! Oricum postarea pe care aţi făcut-o (mă refer la comentariul iniţial) am găsit-o extrem de interesantă şi extrem de folositoare, cel puţin pentru mine aşa este.

Cu stimă,