„Jurnalul unui singuratic” autor - Culiță Ioan Ușurelu

[Culiţă Ioan Uşurelu]

UN ROMAN CU „CHEIE”

 

         După experimentarea unei proze cu accente didactice, oglindă şi a profesiei de o viaţă, Culiţă Ioan Uşurelu se încearcă într-un roman de factură „memorialistică”, intitulat Jurnalul unui singuratic. De astă dată, autorul surprinde prin sprinteneala stilistică a naraţiunii, care se vrea una realistă, vijelioasă, cu accente chiar cinice. Naratorul protagonist Ion Georgescu, inginer, directorul unei fabrici vrâncene, pare a fi un privilegiat al politicii locale, propus pentru a candida, la apropiatele alegeri parlamentare, de către partidul din care face parte. Mircea Onescu, liderul judeţean al partidului, îi promite chiar că va fi primul pe listă, însă, când e vorba ca aceasta să fie definitivată, află că deja a fost atacat într-un ziar local pentru viaţa sexuală din clasa a X-a, când era „femeia” preferată a bărbaţilor târgului în care îşi făcea studiile etc. Lovitura mistificatoare e provocată de câţiva foşti colegi de liceu, invidioşi, dar şi prin implicarea celor interesaţi politic (din partidele de opoziţie) sau material (el era „ghimpele” care nu accepta să vândă fabrica pe nimic unor aliaţi ai celor ajunşi în vârful bucatelor). În economia naraţiunii, delaţiunea are rolul madlenei muiate în ceai din romanul proustian, declanşând jocurile povestirii şi drama „singuraticului”. Ion Georgescu, scos de pe listă, se vede nevoit să-şi dea demisia, văzându-se recuzat şi de familie (soţia Mihaela şi Nely, iubita lui fiică). De-abia acum află că fiinţele cele mai dragi inimii sale sunt, de fapt, altceva decât credea: amândouă frecventau mediile cele mai sordide ale oraşului şi, la aflarea veştii că Ion nu va mai fi senator şi, sigur, nici director îl părăsesc fără nici o remuşcare. Spre disperarea acestui om onest, ameninţat de o boală devastatoare, oarecum credincios, care şi-a dedicat viaţa locului de muncă şi familiei. Nemaiavând aceste preocupări vitale, dar fiind un caracter puternic, se gândeşte la multe variante de urmat: sinucidere, monahism sau literatură. Prima încercare de salvare este viaţa publicistică şi literară a urbei, strângând în acelaşi timp legăturile cu prietenul său, preotul Sanda.

         Spre finalul romanului, inginerul şi scriitorul Ion Georgescu, după o experienţă de excepţie în pelerinajul de la Muntele Athos şi după o întâmplare nefericită cu ultima speranţă sentimentală, Maria, ne lasă pe noi, cititorii, să ne imaginăm calea ce-o va urma.

         Cartea devine una „cu cheie”, o cvasiautobiografie, cu personaje identificabile în realitate, Culiţă Ioan Uşurelu ţintind către un tablou „realist”, aproape grotesc nu numai al vieţii locale, ci al societăţii româneşti postdecembriste. Riscurile sunt, desigur, ale subiectivităţii pentru care a optat prozatorul, dar şi ale intruziunii ideologicului, care poate întrece, pe neobservate, chiar şi o experienţă estetică matură.

 

                                                             Theodor CODREANU

[Vasilisia Lazăr]

Toată admirația, d-le Culiță Ușurelu, și pentru această bijuterie literară! Mă număr printre fericiții posesori ai cărții și aștept cu nerăbdare să-i parcurg paginile. Sunt sigură că va fi o încântare.

Prețuire,

[Lucian Daniel Dumbravă]

Felicitări pentru carte, domnule. Sunt convins de calitatea literară a prozei, critica de mai sus fiind un punct de pornire.

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Multumesc dna Lazar!

Sper ca lectura sa va incante. S-ar putea sa o postez pe capitole pe frumosul dvs site.

Apreciere,

CIU

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Sper sa aveti dreptate, dle Dumrava.

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Multumesc draga dle Hatos!