Noiembrie, 56

[Ottilia Ardeleanu]

Zvânturaticul. Într-o limuzină, rulează cu o sută la oră, parchează sălbatic într-un loc interzis, coboară cu cizmele lui din piele de şarpe. Geluit pe sub pălăria de soare decolorată până spre neutru, îşi încheie mantoul autumnal, îşi aşază lavaliera, scuipă în mână şi, privindu-se în retrovizoare, îşi răsuceşte un cârlionţ pe tâmplă, scoate portţigatetul, fixează cu dreapta superlongul în colţul zeflemitor al buzelor, trânteşte portiera stârnind câinii ca pe nişte alarme automate. Apoi, o ia la goană de parcă ar fi întârziat la rendez-vous. Agaţă, în treacăt, un gard de azalee irumpând din nimic. Zbanghiul nu se uită pe unde calcă, mai să pună piedică unei inocente, o ia pe după umeri, o învârte încetinel, îi face cu ochiul, apoi, hohotind, o ia la sănătoasa pe-o alee. Drăcos cum este, intră-ntr-un club de vrăbii, se aşază într-un colţ mai retras şi ascultă toate punctele de vedere, nervos, fiindcă nu pricepe nimic. Despre ce scumpiri ciripesc ele cu accentele regiunilor din care provin?! Şi despre ce eoliene sporovăiesc? Se pregăteşte, cumva, rost de treabă şi zor? O fi ceva de... vânturat?! El nu prea este obişnuit cu asta. Cine mai stă la birou, răstignit pe un perete, fâlfâind printre dinţi, răcorind câte-o frunte încinsă de idei, dacă va trebui să urce pe clădiri? He, cine ştie din ce direcţie va trebui să mai bată...?! Musai să candideze pentru un fotoliu de lider. Iarna, cu bijuteriile ei extravagante, cu figura foarte rece şi impunătoare, i-a promis că-l va susţine. Cu toate blănurile smulse, de vii, de pe animalele polare şi nu numai. În fine, loveşte cu pumnul în masă şi toate păsările se răspândesc zvon. Iar el pleacă în trombă. Bucuros că a spart gaşca, urcă treptele primăriei bătând step cu pantofii de lac asortaţi la priveliştea de cenuşă a metropolei. Vârtejuri de oameni îi ţin calea, îl îmbrâncesc, îl şterg cu trupurile lor bătrânicioase, doi bani nu dau, îl iau ca pe un cerşetor de vreme. Unii îl înjură, îl calcă pe... bătături. Ce eroare să intre pe uşa deschisă cetăţeanului! Numai resentimente, numai priviri recalcitrante. Şi multă nepăsare. Nu suportă când e ignorat. Când nu-şi găseşte locul în societate. Să fie marginalizat, tocmai el, i se pare umilitor.
Face stânga-mprejur spre sediul central... Pe lângă parc, legănându-şi copilăria, cu incertitudini de stânga ori de dreapta. Face o tură-două de tobogan, urcă pe acoperişul bârlogului în care se aşteaptă să hiberneze ursul, acum, de sărbători. Suie în turnul bisericii, mută limba mică a ceasornicului (o să ne întrebăm unde ne este timpul), bate toaca, trage clopotele, se strecoară în altar şi iese ca un duh, prin ochii sfinţilor, mai curat şi mai îngăduitor ca niciodată. În oraş se simte o uşurare, oamenii se intersectează fără să izbucnească în personalităţi rănite. Ba chiar îşi dau mâna, în semn de acceptare. Participă la acelaşi viitor.
În fine, face piaţa. Răscoleşte tarabele, strâmbă nasul când vede preţurile, chiar îl apucă o criză. De tuse măgărească. Răstoarnă găleţile cu flori, smulge un buchet pentru iubita cu ochi maritimi şi, în mirarea tuturor, rupe afişe, doboară copaci, ţine oraşul în levitaţie.
Ajunge în grădina suspendată. Pătrunde în foişor. Pe masă, o carte antică se lasă răsfoită. Impudic. De sus în jos şi de la un capăt la celălalt.
Fluşturaticul îşi uită ochelarii de vedere, poate intenţionat, ca să-i folosească şi altcineva la citit, şi cu un fel de mişcări mecanice coboară scara interioară a unui cavou impozant, se întinde pe drapajul raclei şi trage capacul.
La numărul 56 tocmai s-a oprit o damă de pică.

[Sofia Sincă]

Un vânt hoinar, un vârtej care dă uiumul prin viaţă încă o dată, o fantomă distrată... Nu prea i-a plăcut pe unde a colindat, răscoleşte, se amuză şi pleacă la locul ei. Poate altă dată...

De admirat ideea şi construcţia parabolică a mesajului, foarte aproape de realitate. De fapt o descriere savuroasă a prezentului.

Am citit şi m-am amuzat!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Mulțumim pentru ochelari! Măiastră transfigurare a realității văzută dintr-o perspectivă inedită.

Ai o ușurință și frumusețe stilistică  în exprimarea abstaractului, ce rar o întâlnesc! Toată prețuirea mea!

[Corina Militaru]

Zvanturaticul, un deliciu! Ideea este interesanta, iar pentru forma, toata admiratia.

Cu drag,

[Ottilia Ardeleanu]

Sofy, mulţumiri adânci.

Sofia Sincă a spus :

Un vânt hoinar, un vârtej care dă uiumul prin viaţă încă o dată, o fantomă distrată... Nu prea i-a plăcut pe unde a colindat, răscoleşte, se amuză şi pleacă la locul ei. Poate altă dată...

De admirat ideea şi construcţia parabolică a mesajului, foarte aproape de realitate. De fapt o descriere savuroasă a prezentului.

Am citit şi m-am amuzat!

Sofy

[Ottilia Ardeleanu]

Gabriela, onorată.
Gabriela Grădinariu a spus :

Mulțumim pentru ochelari! Măiastră transfigurare a realității văzută dintr-o perspectivă inedită.

Ai o ușurință și frumusețe stilistică  în exprimarea abstaractului, ce rar o întâlnesc! Toată prețuirea mea!

[Ottilia Ardeleanu]

Corina, mă înclin.

Corina Militaru a spus :

Zvanturaticul, un deliciu! Ideea este interesanta, iar pentru forma, toata admiratia.

Cu drag,