PLACEREA DE A SCRIE

[Exemplu de Titlu]

Din câte mi-am dat seama, mulţi dintre cei pasionaţi de scris sunt modeşti. Mă îndoiesc că cineva se consideră mare scriitor, mare poet... acest calificativ il dă posteritatea. Consider că noi aici nu facem decât să aşternem în aceste pagini virtuale, gânduri, sentimente, evenimente, trăiri ... dacă au sau nu valoare artistică, nu noi hotărâm. Sunt persoane avizate care fac acest lucru cu profesionalism şi cu tact. Se vorbeşte despre nevoia de a scrie, pot spune doar că este reală. Personal scriu numai de plăcere. Dacă place şi altor persoane, foarte bine, dacă nu...asta este. Nevoia de a consemna anumite date, sentimente, evenimente, recunoştinţa faţă de natură, de divinitate, este reală şi mai mult decât atât, este înălţătoare. În tinereţe mi-am dorit foarte mult să scriu o carte, am simţit că am multe de transmis. Faptul că această dorinţă s-a împlinit la bătrâneţe nu are nici o importanţă. Important este că s-a împlinit. Ce am avut eu de transmis, mesajul real nu iluzii, fabulații, am reuşit să transmit. De regulă nu dau sfaturi, dar acum aş risca acest lucru - Tinerii care simt nevoia să scrie, să nu lase să treacă timpul, să o facă atunci când simt asta. Eu am amânat prea mult redactarea textelor din caietele din tinerete, iar acum...pot să pară uşor deplasate, având în vedere vârsta mea. Nu mă consider nici un mare poet nici un scriitor, dar îmi place să cred că mesajul transmis prin ceea ce scriu, este unul bun, încurajator, optimist pentru cei ce traversează o perioadă poate mai grea, ca noi toti acum. Suntem un fel de mici cronicari ai vremurilor noastre. Lăsăm în urma noastră ceva mai bun şi mai frumos decât toate ştirile difuzate la tv şi presă, care sunt șocante, deprimante...mai mult sau mai puțin reale. Trăim într-o lume relativă, cu adevăruri spuse de forță majoră, trunchiate sau deformate...o lume care a deviat mult de la normalitate. Informațiile circulă libere și ce este mai grav, ne verificate dacă sunt reale sau nu. Masele se intoxică cu tot felul de informații. Devin complet derutate, nu mai știu ce să creadă și într-un final nu mai cred în nimic, ceea ce este foarte grav. Adevăratele valori umane nu trebuiesc estompate de nimic, nici aruncate la coș. Doar puse în evidență vor sluji cu adevărat oamenilor de astăzi dar și celor din viitor. Nu suntem destul de conștienți de marea responsabilitate a fiecăruia dintre noi, pentru generațiile viitoare. Fără acest suport al realelor valori, pe care să-și construiască propria identitate, nu este de mirare că tinerii în special, dar nu numai ei, vor ajunge niște rătăciți ai planetei. Istoria a dovedit în repetate rânduri acest fapt regretabil și din păcate...perpetuum.

[Sofia Sincă]

Ai mare dreptate în tot ce spui Flora. Multe persoane simt şi fac ceea ce spui tu, printre care şi eu. Da, se scrie mult la ora actuală şi nu poate fi decât bine. E un mod superb şi benefic de a-ţi petrece timpul liber îndiferent de vârstă. Dacă cei tineri simt nevoia de scris este un plus de valoare în această lume cu susul în jos. Nu că se scrie mult este baiul, ci faptul că se citeşte puţin, din păcate. Că ne citim doar între noi, aceştia care aşternem rânduri aici sau în carte.

Mă regăsesc în frazele tale, Flora.

Cu apreciere, Sofy!

[Valeria Iacob Tamas]

        Asa este.! Nu trebuie sa ne fie teama de o piramida a valorilor.Cei foarte buni nu trebuie agatati pe cer drept stele, lumineaza ei singuri prin veacuri.Si pe mine ma sperie faptul ca oamenii au uitat sa gandeasca singuri si inghit toate gogosile unora sau altora.Oamenii simt nevoia sa comunice si trebuie sa nu uite sa faca acest lucru indiferent prin ce mod,

scris , muzica, arta.

[Vasilisia Lazăr]

Da, scrisul e unul dintre cele mai minunate îndeletniciri. De multe ori spunem că scriem doar pentru noi. Eu cred că scriem pentru a fi citiţi, altfel ar fi o risipă de timp, de efort, de hârtie. Păcat, însă, că se citeşte puţin astăzi. Totuşi, chiar şi dacă doar câţiva ne citesc, cred că efortul nostru nu este în zadar.

[Corina Militaru]

Scrisul este un mod de comunicare de la suflet la suflet, cel mai curat si cel mai simplu. Nu conteaza cat este de acoperit de alte mijloace care intoxica, el va exista mereu intr-un loc de unde va aprinde scanteia intelepciunii. Va scotoci prin colbul de  nonvaloare pana va gasi valoarea, aducand-o la suprafata.

Cu prietenie,

[Marcel Vişa]

Intelepte cuvinte!

[Pop Dorina]

De ce scriu? Sufletul meu singuratic își caută domiciliul în casa cuvintelor elegante. Momentat sunt un chiriaș „cuminte” cu aspirații de proprietar, căci multitudinea trăirilor erupe...

Mi-a plăcut mult postarea dumneavoastră, doamnă Flora. Gândurile noastre se intersectează în cuvânt.  

[Gabriela Grădinariu]

Textul unui om frumos, m-a încântat!