Dans

[Nuța Istrate Gangan]

Nici măcar nu asculta cântecul. Știa doar că e un cântec lent și că ar fi vrut tare mult s-o țină un pic în brațe. Măcar preț de un dans. La naiba, trei-patru minute!
 Și deja, gestul ei de a controla ceasul și ușa îl exaspera.
 Petrecerea începuse de mai bine de jumătate de oră, unii dansau, alții discutau în grupuri mici, toți erau relaxați după o săptămâna de muncă.
 Sărbătoriții, îmbujorați strângeau mâini, schimbau îmbrățișări și pupau obraji.

 Ea stătea cuminte, picior peste picior, cu părul strâns la fel de cuminte într-un coc rotund și roșcat. Nici nu vroia să-și amintească de câte ori își închipuise palma lui desprinzându-i clama mare și aurie care-l ține împreună...
 Sorbea din "singura băutură care-mi place, Martini de mere" și din când în când își privea ceasul și arunca o privire spre ușa sălii.
 Își aștepta soțul. Care întârzia.
 "Trafic"
 "Probabil, el de obicei nu întârzie"
 I se părea ciudat că amândoi râd și glumesc atunci când sunt la serviciu, deși doar el știa cât de mult se străduiește să pară indiferent și colegial, dar într-un cadru mai romantic, cu muzică lentă, băutură fină și lumina difuză, amândoi deveniseră parcă stingheri.
 Purta o rochie neagră, strânsă pe clepsidră corpului ei, cu mâneci lungi, total închisă în față dar foarte decoltată în spate. Își aminti că vederea spatelui ei dezgolit îi tăiase respirația pentru o secundă lungă.
 Într-un fel puțin dureros și parcă nedrept știa, știa că ea nu ar putea fi niciodată a lui. Dar îi era atât de bine în preajma ei.
 Dacă putea numi "bine "senzația aceea de dulce neliniște pe care o simțea când erau împreună în aceeași încăpere. Știa însă că doar își prelungea această agonie dulce-amară.
 Era bine când o vedea veselă. Avea o veselie contagioasă, râdea din tot sufletul și era dulce când încerca să spună un banc sau o glumă pe care o citise sau auzise. Nu ținea minte glumele și nu le reproducea niciodată corect.
 Găsea întotdeauna un cuvânt de spus atunci când el era într-o pasă proastă.
 Se gândi că de foarte multe ori ea a fost prima care l-a sunat fie după un succes, fie după un eșec.
 În schimb avea și zile când nu era atât de veselă și atunci îi era cel mai greu.
 Nu prea îi spunea motivele pentru care este supărată. Dar el o simțea. Știa că gura ei frumoasă, poate evită cuvinte dar ochii, niciodată. Melancolia ei trezea bărbatul ocrotitor din el.
 Ar fi vrut s-o țină în brațe ore înșir. Dar nu putea. Nu avea dreptul.
 Cel care o ținea în brațe se lăsa așteptat.

 Zâmbi.
 La naiba!
 "Aș putea să te dansez un pic"
 Nu-i dădu timp să spună nu, o agăță de mână și o trase ușor înspre el.
 Zâmbi. Că și cum s-ar fi așteptat. Poate chiar aștepta.
 Pentru o clipă, ca orice vinovat fără o vină bine definită, își roti ochii prin sală. Deși simțea toți ochii ațintiți asupra lui, nimeni nu-i privea.
 Zâmbi la mirosul de iasomie.
 Zâmbi și ea, privindu-l.
 Își potrivi palmă pe spatele ei exact acolo unde materialul întâlnea pielea.

 Nu ar fi îndrăznit mai mult.

 Ar fi îndrăznit mai mult.

 Palma ei se strânse ușor în pumnul lui și el zâmbi diferenței de culoare, textură și mărime  deși, simți pentru o secundă răceală verighetei ei.
 Se mișcă ușor, fluid, părea atât de naturală în brațele lui de parcă se născuse acolo.
 Își sprijini ușor bărbia de tâmpla ei și se gândi că așa ar trebui să te simți în rai. Era atât de bine cu ea în brațe, învăluit în mireasmă trupului ei. Palma lui se odihnea pe curbura coapsei și respirația ei îi mângâia gâtul. Îi simțea sânii atingându-l ușor, că o părere, și se abținu din greu să n-o strângă mai tare să-i simtă striviți la pieptul lui.
 "De ce te încăpățânezi să vii singur la petreceri de acest gen?"
 "Gen?"
 "Știi, când fiecare vine cu cineva, e logodnă, până la urmă urmei. Mă întreb câte capete ai sucit și câte inimi ai frânt până ai ajuns aici. Arăți grozav cu cravată."
 Se apleca și-i șopti ștrengar la ureche:
 "Dacă e ceva în neregulă cu inimă ta, spune-mi. Știu exact unde se ascunde și știu cum s-o vindec"
 Se obișnuise cu felul lui de a fi și doar îi zâmbi.
 O șuvița i se desprinsese din coc și îi căzuse pe obraz. Într-un gest negândit palma lui o lăsă pe ai ei pentru o secundă și-i răsuci ușor șuvița jucăușă după ureche. În treacăt dosul palmei lui îi atinse sânul. Gestul îi electrocuta pe amândoi.
 Îi simți corpul încordat pentru o secundă. Era inutil să pretindă că nu a observat.
 "Îmi pare rău" șopti, dar palma i se răsfira cu toată fierbințeală dorinței lui pe pielea dezgolită a spatelui ei.
 Ea îl privi și el avu impresia că era prima oară când îl vedea. Din instinct trupul ei se curbă ușor atingându-l pe al lui într-o adiere. Sau poate a fost doar o părere.
 Pentru o clipă lungă s-au oprit din dans.
 Îi spusese pe nume de atâtea ori. La naiba, zilnic.
 Dar niciodată vocea ei nu sunase ca în clipă aceasta.
 Întrebare, surprindere, așteptare? Poate dorință ascunsă? Poate o nevoie de intimitate, nevoie pe care el nu o observase la ea până acum? Numele lui se desprinse de pe buzele ei și vocea ei  îi tresări toate simțurile. Fugar, o văzu cu ochii minții, în patul lui, în brațele lui, șoptindu-i numele. Cu buzele rotunjite și înroșite de săruturi.
 Își dădu seamă cât de nedrept este cu ea.
 Zâmbi, mângâindu-i ușor spatele:
 "Rochia ta nu-mi da de ales, prințesă."
 Îi ridica pumnul încleștat în palmă lui la buze și i-l săruta cu politețe jucăușă.
 "Îmi pare rău, te necăjesc. Și fac asta foarte des."
 Respiră adânc, palma lui coborî pe talie, pe terenuri mai puțin minate și corpul lui se depărta puțin de al ei.
 "Ei, ce crezi despre logodnicii noștri? După ani și ani, s-au gândit că e mai bine cu acte-n regulă."
 Îl privi zâmbind, ușor amuzata.
 "Fac conversație" îl auzi.
 "Între sânii mei și pieptul tău nu sunt decât câțiva centimetri și două rânduri de material. Chiar vrei să vorbim doar de dragul conversației?"
 O privi pentru neîncrezător apoi izbucni în râs:
 "Mă plătești cu aceeași monedă?"
 "Doar să vezi cum e când cineva te strangulează pentru o secundă."
 Începu să radă și ea și apoi își desprinse palmă din palma lui și o flutură către ultimul invitat sosit.
 Își simți stomacul strâns în clești fierbinți pentru o secundă. La naiba, când o să înceteze cu tortura aceasta? Ea aparținea altcuiva. Și acel cineva nu era un ticălos cum el și-ar fi dorit câteodată.
 Se gândi că viața lui ar fi fost mult mai ușoară dacă ar fi avut de a face cu un ticălos.

 "Hei, mulțumesc că ai avut grijă de ea în lipsă mea."
  Ea trecu fluid din brațele lui în brațele soțului ei, ei și strânseră mâinile, s-au bătut reciproc pe umăr, schimbară impresii despre vreme și ultimul meci de fotbal, apoi el o atinse ușor pe umăr într-un gest de "mai vorbim, distracție plăcută" și se îndepărta cu impresia că niciodată nu o să știe dacă ea a glumise de fapt, mai devreme.
...
 Luni, la sfârșitul zilei de lucru în vreme ce ceilalți se îndreptau spre garajul clădirii, el bătu la ușa biroului ei, deschise și intră ușor. Știa că nu plecase. Simțea că ea vroia să-l vadă. Nu vorbise cu ea toată ziua. Poate o ocolise intenționat, poate fusese prea ocupat.
 Stătea cu spatele privind asfințitul. Se apropie de fereastră și avu impresia că-l aștepta.
 Stătu câteva clipe lângă ea. Soarele își trimitea ultimele raze, luminând duios printre crengile copacilor. Părul ei lucea stins în lumina difuză.
 "Frumos"...
 "Astăzi este prima zi de toamnă."
 "Știu, M-am gândit la ține. Vroiam să-ți urez să ai o toamnă frumoasă."
 Se întoarse la birou și începu să-și strângă hârtiile, să se pregătească de plecare.
 Și de ce ar rămâne?
 Acasă o așteptau copiii și soțul.
 Doar pentru că el era aici?
 "Îmi pare rău pentru aseară. Te-am tachinat, te-am atins, te-am... nu a fost intenționat..."
 "E în regulă, o auzi. A fost o recepție frumoasă. Mă bucur pentru ei doi. După atâta nefericire în fostele lor relații, merită să fie fericiți"

 Purta o bluză subțire și fusta i se oprea deasupra genunchiului rotund și probabil cald, gândi el. Picioarele îi erau desculțe în sandalele. Avea unghii mici și sângerii. Și părul prins cu veșnică clamă uriașa"pentru că era mai ușor și rapid". Îi simțea obrajii fierbinți deși era palidă.
 Și avea ochii triști. Astăzi mai mult că oricând.
 Și îndrăznea să vorbească de relații nefericite.
 "Și ce știi tu, mă rog, despre relații nefericite?" Aproape că strigă.
 Pentru o secundă ea îl privi contrariată.
 Își trecu degetele răsfirate prin păr și-și caută pachetul cu țigări. Nu-l avea, rămăsese în biroul lui.
 "Ai fost vreodată nefericită într-o relație? Nu prea cred. Sunt absolut convins că atunci când te-ai îndrăgostit de cineva, acel cineva nu a mai avut nici o scăpare. Habar nu ai cu ce se mănâncă nefericirea".
 Se apropie de ea periculos de aproape apoi se răzgândi și se apropie de fereastră:
 "Tu nu ai nici cea mai mică idee ce înseamnă să suferi din cauza unei iubiri neîmplinite. Te-ai îndrăgostit de soțul tău și el de ține, toate bune și frumoase, v-ați căsătorit și ați făcut copii. Și o să trăiți dezgustător de fericiți până la adânci bătrâneți!
 Nu știi ce înseamnă să iubești pe cineva fără să ai voie să-l atingi, să iubești fără speranța că într-o zi, poate, vei fi iubit. Să te împotrivești cu tot ce ai împotriva acestei iubiri și, la naiba, nimic să nu funcționeze."
 Tresări când auzi zgomotul ușii. Se întoarse și văzu că ea a încuiat-o.
 Se apropie de el și-l privi lung cu ochii ei frumoși și triști.
 Sigur! Vroia să vorbească! Nu asta vroia tot timpul?!!!
 Îl atinse ușor cu palmă pe obraz. Într-un gest tandru, obrazul lui îi caută palma, dar ea și-o retrase.
 "Știu că ești îndrăgostit de mine".
 Avea vocea moale și șoptită. Bineînțeles că știa.
 Nu suna a nimic. Nici reproș, nici noutate nici surpriză. Îi spunea doar că știe.
 "Și îmi pare rău că nu am făcut nimic să împiedic acest lucru. Dimpotrivă."
 Își scoase clamă din păr și valurile roșiatice i se rostogoliră pe umeri. Nu fusese un gest seductiv și el știa asta. Era doar obosită...

Tristă?
 Își aruncă clamă de păr în geantă deschisă de pe scaun.
 "Și nu pot să-ți explic cât mă doare știindu-te așa. M-am gândit că o să-ți treacă. Nu am știut cum să reacționez pentru că niciodată nu am întâlnit pe cineva ca tine. Poate nu te-am încurajat prea mult dar nici nu te-am evitat".
 Se apropie de ea și îi cuprinse obrajii în palme:
 Nu avu putere să-l privească în ochi.
 "Tu nu ai nici o vină. Nu m-ai încurajat. Ai fost doar tu. Și asta mi-a fost de-ajuns".
 Fără să se gândească prea mult își coborî buzele și-i sorbi prima lacrimă care-i alunecă pe obraz.
 "Ai încercat să fii în continuare aceeași pentru că sperai că o să-mi treacă. În felul tău ai crezut că dacă petrec timp cu tine am să încep să te privesc că pe o prietenă. Știu asta. Am simțit asta. Și am fost furios."
 Degetul lui gros îi contura ușor buzele. Își adânci ochii în ochii ei.
 Nu mai avea nimic de pierdut.
 Deciziile erau luate.
 Cu un singur gest îi acoperi buzele cu buzele lui. Fără milă. O săruta dureros și aproape brutal șoptindu-i printre frânturi:
 "Ei bine, nu a funcționat... ah... te iubesc și probabil că am să te iubesc multă vreme de-acu-nainte."
 Nu-l deranja faptul că ea nu-i răspundea, era fericit că nu este respins. Se agățase doar de haina lui în vreme ce gura lui o devora. Îi strivi buzele cu ale lui muşcându-i-le aproape dureros. Își trecu degetele răsfirate prin părul ei și îi privi ochii plânși și gura roșie și umedă de furia sărutului, apoi se apleca din nou, tămăduitor, tandru sorbindu-i fiecare lacrimă și părere de rău.
 "Te-am iubit din prima clipă, nu știam cine ești... nici nu m-a interesat verigheta ta... şhhhh... nu plânge... te rog... iubito... şhhhh.. Am adormit cu tine în gând și m-am trezit cu tine în gând. Am avut momente când te-am urât și te-am iubit în același timp. Când am vrut să fii nefericită în căsnicia ta."
 O sprijini de marginea biroului și cu o mână în părul ei continuă să o sărute. Cealaltă palmă îi caută sânul și-l strânse ușor. Nu înțelese geamătul ei doar pentru că nu vroia nici o împotrivire. Îi cuprinse pulpă, o ridica pe coapsa lui și-și făcu loc împingând ușor, sugestiv, făcându-și cunoscute intențiile. Nu știa dacă vreodată simțise o femeie așa cum o simțea pe ea în secunda aceasta.
 Și apoi își simți întreagă lume năruindu-se.
 Își auzi numele din nou șoptit.
 Se îndepărta din încleștare și își acoperi ochii cu palmele. Respiră adânc și cu gesturi moi, privind-o trist, se apropie și-i încheie nasturii bluzei.
 Nu era nimic din șoapta de noaptea trecută.
 Era doar felul ei tandru de a se împotrivi. Își trecu palmele peste față îmbujorată și-și netezi fusta.
 Prin bluză sânii ei însă o trădau. Și ochii îi trădau dorința.

 Dar el știa mai bine.
 Lumina de pe fața ei când soțul ei a intrat în sala de recepție nu se putea compara cu nimic. Avu impresia că ochii ei au început să strălucească în secunda în care l-a văzut.
 În clipa în care și-a văzut jumătatea el devenise inexistent. Și era normal să fie așa. Nu o învinuise. Știa că nu era femeia care să stea într-o relație nefericită. Și mai știa că nu se poate lupta cu lumina ochilor ei și cu tatăl copiilor ei.
 Poate că-l dorea în secundă aceasta. Era normal, era o femeie tânără și sănătoasă și el știa exact ce butoane să apese.
 Așa că ceea ce hotărâse aseară era definitiv.
 Plecă fără un cuvânt în plus.
 Ea încerca să se recompună. Își strânse repede părul își luă taiorul și geanta, hotărâtă să-l prindă la lift. Să-i spună că îi pare rău că nu-l poate iubi, că a dăruit deja toată iubirea ei unui alt bărbat, care poate a avut doar șansa de a apărea înaintea lui. Să-i spună că relația lor de prietenie este mai importantă decât orice dorință sexuală.
 Și atunci cuvântul o izbi.

 Prietenia de fapt nu existase niciodată. Fusese iubire și dorință deghizata.

 Se opri în față liftului pentru o secundă apoi se întoarse și se îndreptă spre biroul lui. Deși nu mai era nevoie.
 Pozele lui cu celebrități sportive lipseau. Coșul mic de basket zăcea în coșul cu gunoi împreună cu mingea minusculă cu care o exaspera când încercau să lucreze împreună. Biroul de lemn roșu îi oglindea față plansă. Își atinse ușor buzele cu vârful degetelor și se strădui să-și stăvilească lacrimile. Pachetul lui cu țigări era uitat pe un colț. Privi în jur. Ar fi vrut să găsească un lucru pe care să-l ia să-i aducă aminte de el. Își strânse taiorul în jurul corpului și ieși din încăpere. Nu avea nevoie de nimic. Durerea sărutului lui îi va fi de ajuns.
 În garaj își caută cheile și din obișnuință vru să arunce petecul de hârtie de pe parbriz crezând că este cine știe ce reclamă. Îl desfăcu, în schimb, cu mișcări mecanice. Scrisul lui mare și masculin:
 "Ai fi făcut dragoste cu mine dacă nu m-aș fi oprit la timp?"
 Strânse biletul în pumn până își simți unghiile în carne. Apoi cu un gest scurt rupse în bucățele și îl aruncă în coșul de gunoi.
 Intră în mașină, respiră adânc, își atinse buzele cu o umbră de ruj și porni motorul.
...
 El depășise de mult viteză legală. Nu știa sigur unde merge, vroia doar să fie undeva departe. Încetini numai când telefonul îl anunța că are un mesaj. Aruncă o privire și când numele ei apăru pe ecran se desprinse din trafic și parcă pe marginea șoselei.
 Era târziu, trecut de miezul nopții. Se gândi de două ori înainte să deschidă mesajul.
  Pentru o secundă lungă nu putu să respire:
 "Până la durere"
 Simți cuvintele ei că pe o durere fizică. Zâmbi trist și se întreba când naiba și-a simțit ochii împăienjeniți de lacrimi ultima oară.
 Mai privi o data mesajul apoi cu un singur gest șterse numele și numărul mesagerului.

[Sofia Sincă]

Superb text, Nuţa. M-am umplut de frumos.

Iubire supremă, dorinţă carnală, trăire profundă a celor mai nobile sentimente. Însă unii oameni se întâlnesc prea târziu.

Ai talent în descrierea iubirilor platonice, în atracţii aproape de nestăvilit. Dar întorci mesajul întotdeauna, spre latura corectă din caracterul personajelor, triumfătoare, chiar dacă sacrifică sentimente puternice.

Mulţumesc pentru frumos, Nuţa,

Cu preţuire, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos text, m-a captivat! Bine redate trăirile protagoniştilor! Chiar dacă atracţia dintre cei doi e mare, până la urmă fiecare alege drumul bun. La urma urmei, nu oricine se mulţumeşte cu o frântură de dragoste furată. Felicitări!

[Nuța Istrate Gangan]

multumesc Doamnelor:)
Doar viață, nu-i așa?:)

[Mihaela Suciu]

Ai redat dorinţa şi ai descris neputinţa. 

Există un banc: dansul este expresia pe verticală a dorinţelor de pe orizontală.           

[Ion Lazăr da Coza]

Măi Nuţa lu' Istrate a lu' Gangan, scrii bine şi frumos dar ce ne facem cu ortografia (de fapt, sunt mai mult scăpări de dactilografiere!)? Când îţi dai buzele cu ruj, o faci pentru a le contura sau doar ca să fie ruj acolo?

 "singură băutură care-mi place, "Martini de mere" >  "singura băutură care-mi place - Martini de mere"

La bună vedere/postare/citire.

Cu preţuire,

da Coza

Ps: Eu cred că el a avut un "accident" ante portas.

[Nuța Istrate Gangan]

Domnule Da Coza:)))știi bancul ăla cu mecanicil?:) În cazul meu ar suna cam așa: Da ce mă. io sunt dactilografă?:)))
Lăsând gluma(răsuflată) la o parte, stiu ca sunt foarte împrăștiată diacritic.

Încerc să mă corectez cât de mult pot(uite, vezi îți răspund cu diacritice, deși îmi ia de 5 ori mai mult timp:)Mulțumesc de compliment. Cât depre ruj:)))), mai bine desculța decât fără:)

Ion Lazăr da Coza a spus :

Măi Nuţa lu' Istrate a lu' Gangan, scrii bine şi frumos dar ce ne facem cu ortografia (de fapt, sunt mai mult scăpări de dactilografiere!)? Când îţi dai buzele cu ruj, o faci pentru a le contura sau doar ca să fie ruj acolo?

 "singură băutură care-mi place, "Martini de mere" >  "singura băutură care-mi place - Martini de mere"

La bună vedere/postare/citire.

Cu preţuire,

da Coza

Ps: Eu cred că el a avut un "accident" ante portas.

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, Sofy:)

Sofia Sincă a spus :

Superb text, Nuţa. M-am umplut de frumos.

Iubire supremă, dorinţă carnală, trăire profundă a celor mai nobile sentimente. Însă unii oameni se întâlnesc prea târziu.

Ai talent în descrierea iubirilor platonice, în atracţii aproape de nestăvilit. Dar întorci mesajul întotdeauna, spre latura corectă din caracterul personajelor, triumfătoare, chiar dacă sacrifică sentimente puternice.

Mulţumesc pentru frumos, Nuţa,

Cu preţuire, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Nu stiam bancul:))) Uite ca s-a potrivit!

Mihaela Suciu a spus :

Ai redat dorinţa şi ai descris neputinţa. 

Există un banc: dansul este expresia pe verticală a dorinţelor de pe orizontală.           

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc, V:)

Vasilisia Lazăr a spus :

Frumos text, m-a captivat! Bine redate trăirile protagoniştilor! Chiar dacă atracţia dintre cei doi e mare, până la urmă fiecare alege drumul bun. La urma urmei, nu oricine se mulţumeşte cu o frântură de dragoste furată. Felicitări!

[Nuța Istrate Gangan]

si mie mi-a placut scena dansului. Este atat de naturala si mai ales normala. Hai sa fim seriosi si cand dansam cu cineva care nu ne atrage, tot avem un sentiment ciudat de apropiere si intimitate:), dar cand o facem cu cineva care ne electrizeaza?:)
Mie mi-a placut cel mai mult grija ei pentru el. Nu i-a refuzat sarutul. Nu i-a raspuns, dar nu l-a refuzat. L-a lasat s-ao atinga stiind ca totul se va sfarsi aici.
Nu este putin lucru cand cineva te iubeste.
Chiar daca nu-l poti iubi chiar daca nu-i poti raspunde cu acelasi fel de iubire.

Nu ar fi facut dragoste cu el chiar daca el "nu s-ar fi oprit la timp". De ce i-a dat acel raspuns fierbinte?
Pentru ca era departe, stia ca nu o sa se mai intoarca. Vroia sa-l dulce-amageasca, sa-i spuna in felul ei, ca, daca nu si-ar fi iubit sotul, el ar fi fost singurul barbat pentru ea. Ce- l cu care ar fi facut dragoste pana la durere. Apoi, tot in felul ei, nu a vrut ca el s-o uite. Stia ca expresia "pana la durere" va ramane fizic intiparita in mintea lui.

Eh...minte de femeie:)

[Vasilisia Lazăr]

Am dus toate prozele în Bibliotecă.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc:) Imi va fi bine in biblioteca ta, Vasilisia. Am sa mai trec prin texte si am sa mai verific, cand am postat  nu aveam Autocorect pentru diacritice. Foloseam Diacritice.ro si mi se permitea doar fragmente de text. Imi fac timp si am sa revad.

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Am dus toate prozele în Bibliotecă.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr