Poemul celui care te iubeste ("Vanatoarea de suflete"-nuvela)-autoare Rostarciuc Manuela

[Exemplu de Titlu]

" Dacă eram născut din mireasma trandafirilor 
Din vântul rece din munţi, 
care cobora din marea albastră a norilor. 
Din ploaia caldă de vară, 
care cade într-un ropot de bucurie. 
Din frunzele florilor de pe creste, 
însoţite de fluturi multicolori. 
Cântam pentru tine simfonia unei dragoste eterne. 


Dar sunt cameleonul desertului, 
care găseşte refugiu în nisipul fierbinte . 
După lungi căutări în fiascul soarelui 
pentru urmele tale pe acest pământ 
Şi pentru a nu te uită,schimb culoarea 
în nuanţele curcubeului 
Pictez tabloul 
...dragostei noastre eterne 

Dacă eram prizonier într-un castel insular 
De ziduri îngheţate înconjurat, 
şi doar cu mici raze de soare încălzit. 
De dorinţele dragostei pentru tine frământat, 
şi în liniştea nopţii trezit. 
De pescăruşii mari mereu chemat, 
pentru a-ţi oferi un cadou din suspinul meu 
Care suferă după dragostea ta eternă. 

Dar plec în noapte , 
pentru o galaxie de mii de aştri . 
Ceaţă mă va ajuta 
să zbor şi să găsesc drumul, 
pentru steauă noastră norocoasă 
Cu o fanfară ţi-o voi dărui , 
În faţa ferestrei tale voi coborî 
Pentru a cântă dragoste noastră eternă. 


Dacă eram pierdut într-o pădure 
 inconjurat de mii de copaci, 
pe cărărea regăsirii noastre. 
Din urletele lupilor te chemama, 
pentru a te simţi aproape de mine 
Din zborul vulturilor te căutăm 
pentru a face să dispară spaţiul din răsuflarea noastră 
Şi contemplam în linişte dragostea noastră eternă. 

Dar este spectacol de lumini în oraş, 
trompetele sună. 
Văd fete şi eşti şi tu 
.....dansezi 
În ritmul frenetic te însoţesc, 
pentru o sărbătoare mare, 
.....şi pentru dragostea noastră eternă. 


Dacă apăream vară din mare, 
împreună cu soarele la răsărit 
Înconjurat de valuri calde, 
şi de nisipul auriu de pe plajă. 
Te chemăm să-ţi arăt, 
cum cactuşii te iubesc. 
Şi cum îşi ascund spini pentru a-i călca, 
în armonie cu dragostea noastră eternă. 

Dar sunt licuricii din  iarbă 
Din grădina ta imaginară, 
Unde cu o peniţă groasă 
scrii în jurnalul nostru, 
Cât mă iubeşti cu mângâierile tale, 
pentru serile noastre de iarnă, 
lângă sobă arzanda. 
Nuzi pentru dragostea noastră eternă. 

Dacă eram o furtuna care udă 
...teră stâncoasă de-a lungul mării, 
Te purtăm pe vânt 
pentru a privi imaginea noastră, 
În oglinda mării, 
cum se oprise din chinul sau, 
Şi aştepta curioasă şi uimită 
Pentru a vedea dragostea noastră eternă. 

Dar sunt caniculă verii, 
enervantă şi nedorită. 
Insist in căldura mea 
din rosul de soare arzător, 
Şi voi spune la toţi cei care mă urăsc, 
că te iubesc şi voi fi mereu 
Pregătit pentru a mă sacrifică în infern, 
şi a salva dragostea noastră eternă.

Dacă stăteam într-o cavernă îngheţată, 
a mă rugă pentru dragostea noastră eternă. 
Din lacrimile mele îţi dăruiam
un colier pentru a nu uită, 
Eu sunt omul care te iubeşte 
şi pe care nu îl vei pierde niciodată. 
Între timp rămân îngheţat
ca o statuie care nu cade niciodată. 

Dar sunt liniştea nopţii, 
care aşteaptă toată ziua că să te sărute. 
Pentru a-ţi spune în fiecare seara:"Vise plăcute!", 
şi să te iubească încet în linişte. 
Şi nu mă obosesc pentru a povesti 
la demonii care vin câteodată, 
Povestea noastră de o dragoste eternă 
neauzită niciodată în lumea asta. 


Dacă eram un vulcan care fumegă, 
cu tremurul sau te trezeam, 
Din sângele sau fierbite 
îţi trimiteam căldura pentru a te încălzi. 
Cu forţa sa deschideam terra 
pentru a-ţi arăta miracolul creaţiei- 
Şi opream iarăşi timpul, 
Pentru a contempla împreună dragostea noastră eternă. 

Dar sunt albastrul cerului senin 
care atinge crestele munţilor, 
Şi alung norii pentru a putea trece 
lumina şi culorile soarelui. 
Pe terra cu brazi verzi, 
şi groase oglinzi de râuri. 
Totul pentru dragostea noastră eternă. 


Dacă eram un astru pe cerul înstelat, 
te urmăream mereu. 
Din lumina sa îţi trimiteam noaptea, 
un semn divin de fascicole colorate. 
Aşa faţa ta adormită 
era luminată de un surâs. 
Şi visa cum cu un dans, 
Sărbătoream pentru totdeauna dragostea noastră eternă. 

Dar sunt iarba
care freamătă în vântul de vară, 
Pe câmpiile încălzite 
de soarele arzător. 
Şi pe aripi ale vântului. 
Şi mă legăn împreună cu insectele, 
care vor să se nutrească cu nectarul 
izvorât din dragostea noastră eternă. 

Dacă eram un mic rău, 
izvorât din munţi. 
Cu o şoaptă te chemam, 
pentru a-ţi arăta drumul lung. 
Din caverne născut şi printre spine 
de piatră în grabă coborât. 
Pentru a te întâlni şi a salută împreună cu terra, 
cu dragoste noastră eternă. 


Dar sunt norul gros negru, 
care acoperă splendoarea soarelui. 
Pe lacul unde uneori te plimbai, 
şi recitai poeme dedicate. 
Pentru tine,tu care eşti iubită mea. 
Şi nu vreau ca lumina soarelui 
----să te obosească,pentru a nu mai putea citi 
Din jurnalul dragostei noastre eternă. 

Dacă eram luna într-o noapte senină, 
Cu splendoarea să te încântăm, 
şi te chemăm pentru a putea alerga 
lângă lac împreună cu mine, 
Şi cu o barca te plimbam
pentru a petrece timpul. 
Cu mare bucurie te îmbrăţişam, 
şi îţi povesteam de dragostea noastră eternă. 

Dar sunt apusul vieţii, 
Tristul rămas bun fără întoarcere, 
Cel care îţi fură lacrimile, 
pentru plantele grădinii noastre. 
Şi este indiscutabil a luptă, 
împotriva duşmanilor casei noastre. 
Unde am zugrăvit pentru totdeauna
dragostea noastră eternă.

[Sofia Sincă]

După grafică aici avem o poezie şi prin urmare trebuia postat la pozie. Luând-o ca şi poezie, pare mai mult proză. Nu ştiu dacă traducerea este sau nu bună, fidelă, adecvată. Dacă se traduce mot-a-mot, rezultatul nu este dintre cele mai bune. Oricum nu-ţi cunosc stilul... văd doar că vrei să scrii mult într-un poem, dar vezi că te repeţi şi rişti să plictiseşti cititorul, mesajul fiind acelaşi, adică sacrificiul pentru dragostea eternă. Subiect foarte comun de altfel.

Însă ai multe erori, va trebui să treci să corectezi.

te chemama,- te cheamă

.....dansezi- punctele de suspensie sunt doar trei de fiecare dată.

nisipul auri de pe plajă. - nisipul auriu

  Insist cu căldura mea - s-a format o cacofonie ''cu că''

Cu forţă să deschideam terra - să deschidem...
mult ă în loc de a, - ai foarte des. Dacă ai folosit link-ul pentru diacritice, trebuie corectat pentru că el pune căciuliţe în plus dar şi în minus.
Cu prietenie, Sofy!

[Sofia Sincă]

''Initial poemul a fost scris in italiana de Vlass Gierhard iubitei sale Annè'' - şi tu ce ai făcut? L-ai copiat... l-ai refăcut, l-ai rescris? Ai plagiat?

[Sofia Sincă]

Draga mea scriitoare nici eu nu sunt corector. Însă sunt gata să ajut pe ici pe colo, atât cât mă pricep, chiar fără bani, dar persoane fără aroganţă.

Rostarciuc Gabriela Manuela a spus :

daca doriti sa faceti corectie gramaticala pe text,o astept...

[Ionel Mony Constantin]

 Mă văd obligat să intervin in aceasta discutie, care se prelungeşte de la o postare la alta, de fiecare dată când publica doamna scriitoare.  Interventia mea este cauzată de faptul ca se repune mereu indirect in discuţie, o prevedere expresă, pe care o ştim bine  cei care publicăm aici.  Ea apare de doua ori pe pagina principală la poezie şi la proză.

Citez:

"Folosirea diacriticelor este obligatorie!"

Subsemnatul am "pătimit"  din cauza ei, doar pentru că am uitat să pun câteva "căciuliţe" sau blancuri la textele mele, in timp ce doamna scriitoare negociază  cine să-i pună diacriticile -"daca doriti sa faceti corectie gramaticala pe text, o astept"...

 Referitor la prevederea invocată, dar nerespectată, zic şi eu ca nenea Iancu Caragiale:

Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo ...

 

[Vasilisia Lazăr]

Dacă acest poem e o traducere, vă rog să-l mutați dimpreună cu varianta originală la Grupul TEXTE BILINGVE. Văd că începe cu ghilimele, doar că ele nu se mai închid, deci nu-mi pot da seama.