Vagabondul

[Anca Tanase]

 

 

Şi-a agăţat bocceaua într-un băţ, a aburcat-o pe umăr, respirând adânc, cum adânc respira şi cerul, şi a pornit agale, aşternere la drum fără capăt, păşea fără grabă, timpul nu exista, el nu trăia în timp, când îi era sete, vrăbiile îl lăsau să bea din ochiurile lor de apă, dacă îi era foame, găsea în boccea un codru de pâine, dacă nu, avea macii câmpului, câteodată obosea şi atunci se întindea pe pământ sprijinindu-şi capul de o piatră, sub piatră se afla Dumnezeu, care îi şoptea continuă să mergi, pământul urca în el puterea de care avea nevoie şi vagabondul îşi continua drumul, ochii îi erau în fiecare zi mai albaştri, părul creştea din ce în ce mai mult asemeni mării, faţa devenea transparentă, în somn devenea avion, un avion uriaş, o mare pasăre argintie, luminoasă asemeni duhului, asemeni vântului, şi vagabondul continua să meargă, mersul era destinul lui şi îşi iubea destinul, el, singurul om cu adevarat liber…..într-o zi, a început să se înalţe uşor, spre Cer.

[Sofia Sincă]

Cât de sugestiv... Vagabondul, condamnat la a colinda, drumul pentru el fiind crezul sacru.

''sub piatră se afla Dumnezeu, care îi şoptea continuă să mergi,'' - o viaţă cât un drum fără capăt, până într-o zi, când...

Un text superb, alcătuit dintr-o frază lungă... ca un  drum lung, tema sugerată din el.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Anca Tanase]

Multumesc mult, Sofia pentru comentariul tau atat de cald si prietenos.

Muy buena noche!

Anca

Sofia Sincă a spus :

Cât de sugestiv... Vagabondul, condamnat la a colinda, drumul pentru el fiind crezul sacru.

''sub piatră se afla Dumnezeu, care îi şoptea continuă să mergi,'' - o viaţă cât un drum fără capăt, până într-o zi, când...

Un text superb, alcătuit dintr-o frază lungă... ca un  drum lung, tema sugerată din el.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Remarcabil acest text, mic ca întindere, dar mare prin ceea ce spune. Citindu-l, mi-am dorit pentru o clipă să fiu în locul lui, al vagabondului.

păşea fără grabă, timpul nu exista, el nu trăia în timp, când îi era sete, vrăbiile îl lăsau să bea din ochiurile lor de apă, dacă îi era foame, găsea în boccea un codru de pâine, dacă nu, avea macii câmpului,

 

Felicitări!

[Anca Tanase]

Multumesc, cred ca toti ne dorim sa fim -macar un pic- in locul lui; dar ca sa fii un vagabond fericit de vagabondaj iti trebuie o forta incredibila, nu?

O duminica frumoasa

Cu drag,

Anca

Vasilisia Lazăr a spus :

Remarcabil acest text, mic ca întindere, dar mare prin ceea ce spune. Citindu-l, mi-am dorit pentru o clipă să fiu în locul lui, al vagabondului.

păşea fără grabă, timpul nu exista, el nu trăia în timp, când îi era sete, vrăbiile îl lăsau să bea din ochiurile lor de apă, dacă îi era foame, găsea în boccea un codru de pâine, dacă nu, avea macii câmpului,

 

Felicitări!