Unicul sat neolitic din Europa este în România

[Cristina Nălbitoru]

       Undeva, în arealul actualului oraș Drăgănești Olt, din județul Olt, au fost descoperite, prin săpături arheologice, diferite obiecte de ceramică și arme, dar și o măgură de pământ în care populațiile neolitice își construiau locuințe. Și vorbim despre o  perioadă de 6 000-10 000 de ani.

            Colibele neolitice se găsesc, în mărime naturală, la muzeul în aer liber din Câmpia Boianului.

            În prezent, muzeul poartă numele profesorului Traian Zorzoliu, cel care a donat peste 3000 de obiecte, acestea constituind fondul principal pentru a se deschide secția muzeală.

            În 1980 profesorul Traian Zorzoliu     l-a înființat sub denumirea de „Muzeul de Istorie și Etnografie”, iar mai târziu i-a fost dat numele domnului profesor.

            Muzeul cuprinde mai multe componente: clădirea cu obiecte de ceramică și arme încă din perioada neolitică și, străbătând toate etapele istorice ale evoluției locuitorilor în arealul românesc, până în epoca modernă, casa Polihronie, o bisericuță, un bordei, o casă din lemn, dar și satul neolitic cu cele șase colibe reconstruite, în urma descoperirilor arheologice, specifice culturii Gumelnița

             Satul neolitic, unic în Europa, este  împrejmuit cu un șanț și cu un gard din nuiele împletite.

            Este vorba de tellul neolitic cu locuințe naturale. În acea perioadă femeia era conducătoare, deci vorbim despre perioada matriarhală, fiindcă ea avea grijă de copii și casă, în timp ce bărbații erau mai tot timpul plecați la vânătoare.

            În interiorul locuinței, formată doar dintr-o singură încăpere, se găsește patul, la nivelul pământului, peste care sunt puse piei de animale. Se mai află haine, arme, unelte, depozitul de alimente.

            Bărbații pescuiau și vânau cu arme rudimentare confecționate din lemn, os și piatră, iar mai târziu și din  silex.

            Între timp se dezvoltă agricultura și domesticirea de animale.

            Locuințele sunt din pământ și lemn, cu acoperiș în două ape, peste care este pusă vegetație. Astfel, treptat, omul a renunțat să se adăpostească în peșteri sau corturi și au construit aceste colibe, unele  lângă altele, cu străduțe înguste, formând mici comunități. Tot acolo se află și un mormânt din neolitic ce reprezintă o femeie în poziție chircită, pe partea stângă.. În timp ce bărbații sunt plecați la pescuit și vânătoare, femeia se ocupă de creșterea copiilor, coase și împletește având la îndemână firul natural, dar și cel vegetal.

            Am vizitat întregul muzeu, din Câmpia Boianului, ghid fiind chiar directorul muzeului, doamna Mihaela Lala, căruia îi mulțumesc pentru amabilitatea de a ne însoți și a ne pune la dispoziție informațiile necesare.        

            Întregul muzeu se bucură de atracția turiștilor nu numai din țară, dar și din străinătate. Merită să-l vizitați! (Fotografiile aparțin autorului)

 

Cristina NĂLBITORU

[Chris]

Multumesc pentru informatii!

*careia 

[Vasilisia Lazăr]

Acesta este un articol / eseu documentar, nu proză literară propriu-zisă, de aceea cred că locul lui era mai degrabă în grupul eseuri.

Articolul îmbină armonios informația istorică cu impresia personală a vizitatorului, oferind cititorului o incursiune captivantă în trecutul îndepărtat al acestor locuri. Reușiți să aduceți în prim-plan nu doar datele arheologice și importanța sitului din Câmpia Boianului, ci și atmosfera vie a muzeului, unde istoria capătă formă concretă prin reconstrucțiile colibelor și prin obiectele expuse. Descrierile sunt clare și accesibile, iar detaliile despre viața comunităților neolitice – organizarea socială, ocupațiile și modul de trai – contribuie la crearea unei imagini sugestive asupra începuturilor civilizației. Tonul personal, marcat de experiența directă a vizitei și de recunoștința față de ghid, adaugă autenticitate textului și îl transformă într-o invitație sinceră adresată cititorilor. Articolul devine astfel nu doar o prezentare documentară, ci și un îndemn la redescoperirea valorilor istorice și culturale ale României. Este un text care dovedește că istoria poate fi spusă simplu, clar și cu suflet, stârnind dorința de a vedea cu ochii proprii aceste locuri. Felicitări și mulțumiri!

Atenție! Punctele de suspensie sunt întotdeauna trei.