Cenușa amintirilor de-o data

[Dragoș]

Am venit acasă... Casa e pustie
Eu sunt beat, cat am băut naiba știe
Mi-e mintea-n flăcări, inima mi-e sparta
Tata? Beat, iar mormăie despre soarta
Capul mi-e greu, pasul mi-e strâmb
Mi-e dor de-o voce, dintr-un timp mai blând.

Gândul mă-mpinge-napoi la locul unde am fost bine
A doua mea casa.. in brațele tale
Locul unde mereu a fost liniște, fara griji și fara zale...
Fără tine pe zi ce trece sufletul meu moare
As da timpul înapoi, pe vremea cand nu eram doar o pierzanie
Acum sunt doar... Singur pe drum cu inima ruptă și fără stare


Mâna plina de cicatrici, mult sânge am vărsat
Fiecare pas greșit cu roșu l am taiat
Am strigat spre cer dar nici dracu nu a răspuns
Am rămas doar eu și sticla uitându-ne la apus
Mi am îngropat sentimentele într-un colț de suflet neatins
Un dor ce arde tăcut... Mocnit și niciodată stins...


Mă uit în oglindă și vad cum am putut să ajung
De la un copil cu-n zambet cald la unul cu suflet mort din adânc
In piept port un sicriu cu tot ce am iubit vreodată
De când ai plecat m-am văzut cu ștreangul in gat mai mult de o data
In suflet simt doar frig, căldura ta e de mult uitată
Am ars tot ce a fost frumos, acum a rămas doar cenușa amintirilor de o data...

[Grig Salvan]

Dramatică secvență de viață frustă, scene de o cruzime oarecum morbidă, naturalistă, o scenă „de beție” surprinzând un moment acut de disperare, deziluzie și încrâncenare. Într-un limbaj necenzurat, natural și plastic. O pendulare între realitatea dură și dorința de pace, liniște, reculegere și iubire. O lectură interesantă.

[Mihai Katin]

un poem al vieții trăită intre  dramele  personale,subliniez finalul:

Am ars tot ce a fost frumos, acum a rămas doar cenușa amintirilor de o data...