Umeri de femeie

[Stanescu Valentin]

 

Vârtejul de petale albe, roze,

priviri strălucitoare de femeie,

ca un fuior de mişcătoare poze

e-n gândul meu brăzdat de curcubeie.

 

Văd norii bulbucaţi cum se răstoarnă

spre verde crud cu braţe-ntinse-n cer,

când fulgerele vieţii toacă-n goarnă

jocuri de energie şi mister.

 

Azi, sunt petale de piersic şi cais

zburând întregitor către iubire,

re-ntorc de secole acelaşi vis,

 

înflăcărând nestinse gânduri-ploi,

mi-aşez iar stropii de-mplinire,

tandru, pe umeri de femeie goi.

[Stanescu Valentin]

Domnule Nechita, sunteţi primul bărbat care deschide şi cuvântă despre această poezie adresată Doamnelor. Vă mulţumesc!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, mă bucur că aţi vizitat grădina cuvintelor mele. Sunteţi a treia Doamnă căreia îi dedic poezia de mai jos. O primăvară liniştită!

[C.Titi Nechita]

O dedicație eternului mister! Frumos!

[Monica Pester]

Prea frumos, prea delicat ...

[Ada Nemescu]

Citesc, recitesc, mulțumesc!

O dedicație delicată și îndrăzneață 

oferită nu doar nouă -3 grații, ci femeii universale!

Inspirație să avem! aDa

[Amanda Spulber]

Frumoasă dedicație adresată femeii și feminității! Mulțumesc mult! :)

[Stanescu Valentin]

Dedic această poezie celor trei Doamne care au ajuns aici în pagina mea şi au citit şi au vorbit... Amanda, Ada, Denisa.

 

  O, mai cu seamă

 

                                                                                          Motto

                                                                                                                O, mai cu seamă seara te iubesc

                                                                                                                  când lucrurile par nedesluşite,

                                                                                                               când porţile se-nchid c-un ritm firesc

                                                                                                                    şi iedera începe să palpite,...

                                                                                                                 Alexandru Andriţoiu

 

O, mai cu seamă te iubesc în zori

când roua-mbracă florile cu drag

în alb strălucitor venit din sori

în mii de sfere prinse în şirag

 

O, mai cu seamă te iubesc în zi

când ceru-i coborât în ochii tăi

şi obrajii-au purpurat, fără a şti,

toţi macii-nflăcăraţi veniţi din văi.

 

O, mai cu seamă te iubesc în seri

când  în priviri ţi-e dorul o scânteie.

Cuvintele-mi se sting, trec în tăceri,

 când simt chemarea ta, Femeie!

 

O, mai cu seamă te iubesc nocturn

când unul suntem navigând prin vis,

fără secunda ceasului din turn

şi drumul zilei ce-a trecut, închis...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, încă un suflet minunat de femeie se alătură în emoţia izvorâtă din cuvintele mele prinse într-un vârtej de petale.

[Denisa Curea-Popa]

O simfonie delicată de emoții.

Cu bucuria lecturii 

[Stanescu Valentin]

În vârtelul de petale albe, roze au rezonat, deocamdată, două minunatate suflete de femeie... Aştept reacţia minunatelor suflete de bărbaţi.