inflorescenţele serii

[Stanescu Valentin]

 

când privesc în seară un arţar în floare

luna mă îngână cu tăcerea ei

să alung tristeţea urma ei ce doare

sufletul îmi cântă-n lan de ghiocei

 

vestind primăvara care o să vină

copac fără frunze flori aşază-n ramuri

într-o noapte bună-n colţ de lună plină

să deschidă-n frunze mişcătoare flamuri

 

pasări dau din aripi mângâind tot cerul

vântul înserării lin alungă norii

şi ne-aduce-n clipă dezgolit misterul:

dincolo de noapte vom zări cocorii!

 

prelungesc secunda taina ia amploare

  când privesc în seară un arţar în floare…

[Stanescu Valentin]

Ramona, da! a venit primăvara iar arţarul îşi arată timidele aripioare ale frunzelor la temperaturile scăzute din zilele acestea. Să ne bucurăm de zarva păsărilor, de zambilele viu colorate, de vorbele bune!

[Stanescu Valentin]

Amanda, sunt sigur că şi tu mai ai momente în care te opreşti brusc în faţa unui trandafir vesel, unei vrăbii jucăuşe, etc.. Mulţumesc pentru atenţia acordată tabloului meu literar.

 

 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Poezia vibrează a primăvară.

[Amanda Spulber]

O poezie frumoasă, senzorială, care îmi transmite candoare și prin ritmul melodios, și prin imaginile conturate. E o clipă rară în care te oprești plin de uimire.

[Stanescu Valentin]

aDa, ce rapid ai răspune postării mele! Mă grăbesc să îţi râspund ca nu cumva să pierd semnalul. Sunt în Judeţul Arad într-o zonă fără semnal de internet. Poezia are şi un motto – o fotografie cu flori gingaşe de arţar într-o seară cu lună plină. Poezia acesta simplă a apărut ca o expresie a ceea ce am simţit privind în lumina lunii inflorescenţele de arţar. Mulţumesc pentru vibraţie!

[Ada Nemescu]

Mi-au dat lacrimile.

De frumos.

Așa, ca o descătușare.

Cum în jurul nostru și misteru'-nfloare...

Chiar mi-au dat lacrimile, nu e poezie, aDa