în țărână, razele desenau frunze și ramuri

[Amanda Spulber]

lunca abia înverzise

și printre pomii tineri

o căruță cu doi cai

poștalion se făcea

în fugă pierzându-se apoi spre apus

.

iarba crescuse tăcută

și apa doar până la glezne

peste nisipul încremenit

.

dar salcia înflorise din nou

portal și ascunzătoare

trunchiul ei scorburos

încă trăia

.

atât de limpede totul

când am început să alerg

[Amanda Spulber]

Grig, mulțumesc mult pentru semn! Și mă bucur că ți-a plăcut.

[Grig Salvan]

O viziune primăvăratică de o mare gingășie.

[Amanda Spulber]

Vasilisia, Mihaela, vă mulțumesc mult! Mă bucur că a plăcut încercarea mea. Vasilisia, de câte ori scriu vers liber, îmi amintesc cum m-ai învățat să îndepărtez ce e în plus. Dar altă dată mi-ai spus și să nu exagerez când lucrez un text. Aici cred că am exagerat fiindcă primăvara despre care am încercat să vorbesc mai există doar în amintire și nu am prea reușit să redau asta.

[Mihaela Popa]

plăcut

[petrut dan]

Semn de lectură, drag!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos titlul, frumos finalul, frumos totul. Dar cred că mai avem de așteptat. :)

[Amanda Spulber]

Ada, mulțumesc mult! Mă bucur că ți-a plăcut.
Valentin, nu m-am gândit cum ar suna în versuri cu rimă. Dar ar putea fi o idee, cine știe... Îți mulțumesc mult pentru semn și pastel.

[Stanescu Valentin]

Amanda, pentru al tău pastel te răsplătesc acum cu un pastel coborât din trăirile mele de primăvară...

                                                              Sentimentul primăverii

 

                                                     Când ghiocelul blând iar se ridică,

                                                     cobor uşor, uşor în astenie,

                                                     să scap de-această stare şi de frică

                                                     un verb mă introduce-n poezie.

 

                                                    Din-nalte zări coboară ziua carul,

                                                    mai luminoasă este peste pom şi lut,

                                                   când iarba se cunună cu frunzarul

                                                   într-un alai mirabil de-nceput.

 

                                                   Ne-ncearcă sentimentul primăverii,

                                                   când peste tot sămânţa încolţeşte

                                                   iar mugurul trosneşte-n pragul serii

                                                   şi-n noi în vene viaţa clocoteşte.

 

                                                   Cuprindem voiniceşte-n mâini lumină

                                                   s-o împărţim egal către ce-i viu,

                                                   spre tot ce-nmugureşte şi germină,

                                                   să treacă-n verde tot ce-i cenuşiu.

[Stanescu Valentin]

Amanda, frumos vis ’’atât de limpede totul / când am început să alerg’’. Mocnesc celulele în noi şi mugurii sub crustă. Frumoasă adiere dinspre primăvară. Se simte mirosul pământului scos de râme şi larve, de cârţiţe ce aerisesc întunericul pământului vestind rădăcinilor pomilor sosirea cea mare... Frumos pastel într-un curat vers liber! Cum ar arăta pastelul acesta în format clasic?

[Ada Nemescu]

O poveste-n lunca verde

gândul însorit se pierde

în salcie înflorită... ce tablou frumos! Apoi fuga din final spre minunea de viață...

am citit cu plăcere, aDa