să reînvăţăm de la păsări lecţia zborului

[Stanescu Valentin]

                         

 

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

 

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

          gravitaţia-i stăpân corpului o haină

 

               fiecare om Ikar este numai într-un vis

                    retrăind fugar în gând un zbor cândva interzis...

 

 

^*/  Centrul „g’’ este o zonă a creierului păsării în care, în etapa de decolare, printr-un mecanism tainic, ultrarapid greutatea acesteia scade pe seama acumulării într-un bob a acceleraţiei gravitaţionale care este transformată apoi prin reacţii chimice subtile în energie răspândită prin circuitul sanguin în corpul păsării către aripi, picioare şi coadă uşurându-i zborul pe care îl are de făcut....

Această ipoteză este adusă spre ştiinţă: biologilor, fizicienilor, chimiştilor şi altor pasionaţi de tainele vieţii.

[Stanescu Valentin]

Alexandru, omului după ce i-au fost retezate aripile i-a rămas numai visul lor. Parţial este a fost îndeplinit dar cu ce costuri şi câtă poluare...

 

[Stanescu Valentin]

Grig, nu este atât o poezie cât un mesaj pe care am vrut să îl aduc la cunoştinţă celor din jur. Sunt convis că odată alungat din altă lume ni s-au tăiat şi aripile... Visul meu dintr-o dimineaţă privind centrul „g’’ a fost atât de puternic încât am avut o stare de excitare intensă şi am ieşit afară invidios şi plin de admiraţie pentru gălăgioasele vrăbii care locuiesc în acoperişul casei mele. Cât rău ar fi în lume să aflăm cum să reducem acceleraţia gravitaţională să plutim, să zburăm!

 

[Stanescu Valentin]

Maria, hai să zburăm! Gândul nostru are aripi, la ce ne mai trebuie şi aripi? Şi totuşi ce bune ar fi! Am în faza de finalizare un proiect pentru un vehicul acţionat de pedale pe care în visez a-l dezvolta pe un suport de duraluminiu pentru un aparat de zbor. Chiar am încercat într-o noapte zborul pe deasupră satului. A fost mirific, parcă nu vroiam să mă trezesc.Mă bucur  că te-a ajuns centrul „g’’. Stă bine ascuns în jurul nostru şi nu vom avea din nou acces la el pentru tot ceea ce facem contra noastră din ce în ce mai crunt!

[bolache alexandru]

Taina zborului au învățat-o vei care visează cu ochii deschiși!

[Grig Salvan]

Unul dintre marile mele regrete în această viață a fost lipsa aripilor de zbor, atât de generos împărțite ființelor de pe pământ, păsări ori insecte, dar refuzate omului. Nouă ne mai rămâne doar zborul de gând, zborul sentimentelor pornind din inimă, zborul într-un vis cu ochii deschiși. De aici mitul lui Ikar, de aici încercările omului de a suplini lipsa aripilor organice cu aripi mecanice. Din păcate suntem condamnați la a fi legați de greutate și de lutul pe care-l frământăm o viață cu piciorele. O lectură plăcută, chiar dacă prozodia e una aritmică și necanonică.

[Maria Mitea]

Valentine, ne provoci la zbor,  

... interesant versul : ” centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste”  - Creatorul a pus în noi tot ce a fost făcut înaintea noastră ... mormolocii, broaștele, șerpii, ... păsările ... leii ... :)

[Stanescu Valentin]

aDa, iată o altă bucurie după cea prilejuită de comentariul Doamnei Gabriela Rauca. Cine nu îl cunoaşte pe Lucian Blaga, măcar parţial, a trecut gol prin viaţă. Mulţumesc pentru citat. Esenţa citatului este genială dar omenirea, aşa cum spuneam în răspunsul anterior, nu este interesată să zboare ci să distrugă. Te-ai fi aşteptat să vezi în direct oameni în tranşee, criminali dictatori care apar unul după altul cu fel şi fel de nenorociri?...

 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gabriela, fiecare om are periodic vise care se repetă. De multe ori am efectuat, în vis, salturi peste Dâmboviţa copilăriei sau salturi de 8 - 10 m de la sol pe verticală cu menţinerea la cota maximă un timp, simţind o mare, mare bucurie...

Recent visul mi s-a întors cu ipoteza unei dimineţi pe care am scris-o de cum m-am ridicat din pat sub forma versificată, să nu uit, asa cum a apărut postată. Este posibil să fi fost numai un vis... Omenirea caută asiduu să dezvolte arme peste arme în loc să descifreze tainele vieţii!

Vă mulţumesc pentru cuvintele plăcute vederii şi sufletului. Nu credeam să văd sub această postare asemenea cuvinte. Am postat pentru că urmează să continui alte demersuri în lumea ştiinţifică cu acestă ipoteză.

[Ada Nemescu]

Versuri ușor filozofice. Nu m-am putut abține să nu ofer acet citat, dar și chipul inteligent al lui Lucian Blaga. (rog să fie lăsată fotografia) . Să ne bucurăm de amintirea zborului, cu imaginație și dorință. aDa

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, care includ subtile informații, dar și frânturi legendare. Chiar dacă zborul real ne este doar un vis, uitând de Ikarus și poveste, am putea învăța multe îndeletniciri și practici de la necuvântătoare, am putea ști cum să ne avântăm și să ne menținem deasupra, cât de repede am putea da din aripi sau cât de lin am putea pluti, cât efort ne-ar trebui până să ne înălțăm și cum am putea evita o cădere bruscă. Am putea învăța, dacă ne-am lăsa învățați.

Mi-a plăcut să plutesc printre versuri, într-un zbor ușor al imaginației.