Pierzându-mă în revărsări

[gabriel cristea]

Mi-e lacrima arzândă pe obraz
O candelă de veghe pentru țară;
Se leagănă pe suflet un barcaz,
Și-ntretăieri de ape se-nfioară;
Albastre păsări scufundate-n jar
din soare ciugulesc un strop amar…

Își ung pe-oglinzi frunzarele de mir
Prea plângătoare sălcii dunărene;
Se-nsângerează stufu-n Tatanir*
Și, unduind, fantasticele mrene
Se pierd către străfundul neștiut.
Pe-un colț de țară vânturi se ascut…

Crepusculul se frânge în tăceri
Și nuferi rubinii renasc sub lună;
E timpul să asculți și să nu ceri
Nimic din ce-ar putea să te supună;
Ești numai tu și gândul ancestral
Înfipt adânc în ape de hotar!

Din plopii argintii se scutur fulgi
Pierzându-mă în revărsări de țară;
Se-aud, ca-n vis, copitele de murgi,
Vlăstarii izbucnesc - și iar e seară!
Mi-e inima arzândă și sunt treaz
Precum o scânteiere de barcaz…

Notă*
Tatanir este un sat în comuna Chilia Veche din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea de nord a județului, în Delta Dunării, pe malul brațului Chilia

[Mihai Katin]

Se-aud, ca-n vis, copitele de murgi,
Vlăstarii izbucnesc - și iar e seară!   esența  veșniciei pe  care  putem  sa o  simțim,sa o  trăim  ca un  dar   de la  Dumnezeu  pentru  cei ce pot  spune:

Mi-e inima arzândă și sunt treaz
Precum o scânteiere de barcaz…