labirintul iluziilor

[Ada Nemescu]

motto:

Cândva totul va fi bine, iată speranța, acum totul este bine, iată iluzia

                                                                                  Citat de François-Marie Arouet de Voltaire

 

deasupra
semnul întrebării ca un cârlig inutil
(atârnată speranța nu-i grea)
ca o înjunghiată
ca o aproape ucisă îmi țineam plânsetele cu mâna
printre degete îmi curseseră visele
pic pic pic
veșnicia băltea
pe retină oprisem imaginea ultimă
ciobul de lună și gura ta

sufăr de un paseism devastator 

ca-ntr-un jurnal al pământului
pulsând viu dedesupt
cuminte răsfoiam
luând aminte  - moartea-i prea plină de ea năpârca cu iz de smârc

de ce-aș mai rămâne?

uite semnul mirării pe-afișul ce-i viața...

uneori sunt confundată cu o frunză
călcată ca ea
purtată de vânt pe alee
putrezind

 mai apoi azalee sau nalbă
păpădie salbă la gât de copile

miroase a pelin

amintiri îmi revin
se-aude cronica anunțată a unui suicid - o știre și ea...

deasupra
semnul întrebării ca un cârlig inutil

[Ada Nemescu]

Tuturor celor care s-au oprit și au citit, au lăsat semn, vă mulțumesc.

aDa

[Ada Nemescu]

@Monica Pester, mulțumesc! frumos spus - gherghef emoțional! aDa

[Ada Nemescu]

@Ramona Nicoleta, de departe, se citește un poem trist! Cum am percepe bucuria, dacă nu ne-am raporta la tristețe!

Impecabil citatul ales! mulțumesc, aDa

[Ada Nemescu]

@ Grig, dragul meu  prieten , ca de obicei, primesc din partea ta cel mai elaborat comentariu, mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

@petruț dan, mulțumesc! Adevărat, sunt versuri ...mai altfel :)) aDa

[Ada Nemescu]

@Domnule Corneliu Neagu, sunt onorată!  Dacă am impresionat suficient cât să meditați mai mult asupra vieții, sunt încântată, aDa mulțumește

[Monica Pester]

Oh, da ! Impresionant tablou al dezamăgirii și tristeții. I-aș spune chiar, o majestuoasă lucrătùŕă pe un gherghef emoțional. Văd metafore atent brodate, care deși poartă un mesaj trist, îl poarta parcă regește!

Ada,

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un poem trist, important este  că mai există speranță.

”Cine a văzut speranța, nu o mai poate uita. O caută printre toate  cerurile și printre toți oamenii și visează că într-o zi o va întâlni din nou...” O. Paler

[Grig Salvan]

Dramatică zbatere în labirintul de iluzii, o parabolă pentru viața noastră, care e o cutreierare printr-un labirint de amăgiri și vise, de praguri și cascade, de ziduri și capcane mortale printre întrebări cu semnul ca u cârlig amenințător deasupra capului (mi-a plăcut această metaforă). Îmi place mult mefafora frunzei călcată în picioare, „purtată de vânt pe alee/ putrezind/ mai apoi azalee sau nalbă/ păpădie salbă...”

[petrut dan]

Un poem mai elaborat, cu reveniri în trecut, remarc versul ''îmi țineam plânsetele cu mâna'', o lectură ce solicită, dar efortul merită, cu drag!