Divergență

[bolache alexandru]

se răscolesc 

strămoșii in morminte

vrășmașii chiuie 

la granițele lor

nu-i bună dreapta 

stânga e prea strâmbă 

nu are rost să fim alegători 

ce rost mai are să mai existăm 

iubito pe trecerea de pietoni

o umbră îmi tot făcea

semne obscene

și mă-îmbina să scriu cu stânga 

ba chiar zicea că țâța ta cea dreaptă 

e mult cu mai mult 

mult mai rotundă 

Domul mi-e martor

am mângâiat ambele țâte

eu scriu cum pot 

străinii spune-vor 

ce vor

tu ai o țăță 

un pic mai mărișoară 

pentru că eu 

am mângâiat 

mai mult

dintr-o prostie 

că am crezut

că-mi face loc 

un pic măcar

și mie 

un pic măcar

un loc

în cuibușor 

[gina zaharia]

Alexandru, poezia ta e mereu altfel. Alegi un șir de figuri de stil și te joci cu ele. Bravo, poete! Mă bucur că ești buzoian de-al meu. Și... mai ales, talentat!

[petrut dan]

Cred că e alegerea corectă să dai atenția ta persoanei iubite în detrimentul unui social vicios și care nu oferă nimic, dar pretinde, poți trimite poemul să-l citească la prima sesiune de negocieri a partidelor pentru guvernare, poate așa vor înțelege mai bine ce nevoi are omul simplu, natural în varianta lui lirică,  ma man, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu, Mihaela!

[Mihaela Popa]

da, gura lumii...

un text revigorant, am citit cu plăcere

[bolache alexandru]

Domnule dragă, poezia este alegerea corectă!

[Stanescu Valentin]

Alexandru, îmi pare că eşti nostalnic după perna primordială ca oricare dintre noi. Poate îţi mai aminteşti de zicerea mea ’’urc dealul rotund al sânului tău / spre valea fierbinte a capului pernă’’. Unde e liniştea de altădată? M-ai încântat cu versurile tale ce aduc paralel cu cele ale alergătorului de cuvinte Dan Petruţ.  Încă nu am perceput cele ascunse de primele versuri... Încep să se învioreze paginile noastre de aici şi asta nu poate fi decât bucuria sufletelor, dincolo de ce vor unii de stânga sau de dreapta să alegem. Noi alegem poezia!