şi tristeţea se-ntristează

[Stanescu Valentin]

 

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

 

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

 

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în derivă

                    iar tangaju-mi face silă

               steaua nordului păleşte

          spaţiu-timp mi-s împotrivă

 

               plete albe-mi curg pe frunte

                    şi privirea mi se-ndoaie

                         se văd fulgere pe munte

                    tunete bat în timpane

               prevestind ultima ploaie...

[Chris]

Foarte frumos!

"Ceilalti" pot fi cititori atat din cenaclu cat si din afara lui. Pagina Insemnelor este publica, asa ca nu stim cine trece pe aici.

[Stanescu Valentin]

’’Şi tristeţea se-ntristează’’ a atins 181 vizualizări, un număr record pe pagina mea. Vreo 10 să fi fost ale mele. Să fi fost titlul, conţinutul, conjunctura, timpul disponibil al colegilor cele ce au decis acest scor?

 

Mulţumesc celor 8 colegi care au dat ’’Îmi place’’: Ada Nemescu, Monica Pester, Petruţ Dan, Cornaciu Mihaela Ramona, Denisa Curea Popa, Grig Salvan, Mihaela Popa, Mihaela Chitic.

 

Mulţumesc celor 5 colegi care au avut un cuvânt greu de spus: Petru Dan, Ada Nemescu, Dacu, Grig Salvan, Mihaela Popa.

 

Rămân pe vecie cu întrebarea, cine au fost ceilalţi...

 

Totuşi, trebuie să le iau apărarea. Cum ar fi arătat pagina dacă aş fi dat un răspuns tuturor?

[Stanescu Valentin]

Domnule Dacu, vă mulţumesc pentru replicile înţelesului Dumneavoastră privind Tristeţea şi vă rog să opriţi aici comentariile. Voi urmări pe pagina Dumneavoastră ecoul lor, dacă va mai exista. O seară bună!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, clipe rare-n bucurie să le oprim n-avem cum le trecem în amintiri ancore-n ocean de fum...

 

[Mihaela Popa]

"precum frunza pălesc vise

împlinite ne-mplinite

căi de-ntoarcere-s închise

înţelesul se curbează

către margini infinite"

frumos spus!

[Dacu]

       Dacă ar fi vorba despre o Femeie care ar avea numele ,,Tristețea", atunci eu aș versifica, de exemplu ca mai jos:

Azi Tristețea se-ntristează

C-a trecut a ei junețe

Văzând riduri ce-i brăzdează,

Doi obraji ce-au fost odată

Inundați de frumusețe.

       Dacu

[Dacu]

       Melancolia este nefericirea de a nu mai putea retrăi aievea fericirea trecută!

Cu ,,albastru se-albăstrește"

Sunt de-acord acum firește.

Dar nu cred că este brează

,,și tristețea se-ntristează".

      

       Dacu

[Dacu]

Stimate Domnule Stănescu Valentin,

,,Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu." - Socrate 

       Eu sunt un biet moșneag, scârța-scârța pe hârtie care vă roagă să-i spuneți ce figură de stil ați folosit pentru a scrie primele trei versuri citate mai jos

,,și tristețea se-ntristează

de așa multă tristețe

când coboară și brăzdează".

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

      

       

[Stanescu Valentin]

Grig, prietene de cuvânt, comentariul tău poate fi asemuit unei motivaţii a juriului tău de filozof şi om al cuvântului bine şi profund gândit pentru acordarea Premiului ’’Prietenul meu’’. Nu mai pot spune decât mulţumesc!

[Stanescu Valentin]

Maria, nu te-am mai văzut de un timp pe ecranul paginii mele. Am mai postat câte ceva. Dacă ai timp te aştept cu nişte comentarii-ecou ale emoţiei lăsate de cuvintele mele. Văd că ţi-a plăcut tristeţea mea şi ai înconjurat-o cu o tuşă categorică ‚’’bine scris’’. Îţi mulţumesc!