Cântec de dragoste

[Dumitru Ichim]

Pentru că iubește

muntele își dăruie

chipul și luna

în întregime apei.

Chiar și piatra din vârf,

ce-a fost azi dimineață

soarelui cântec,

i-o luminează-n inel.

Acum lacul e munte...

Mână în mână,

întorci spre mine privirea

și-aceleași limpezimi din noi

una pe alta se cheamă.

Nu spui nimic,

dar buzele tale

( din ce taină-a furat

trandafiru-nflorirea?)

se-oglindesc ca muntele

până iau forma

buzelor mele.

Acum muntele

e-n întregime apei nuntire.

Libelula

își dublează aripile.

Cu cele vechi să zboare pentru ei,

cu celelalte două

să cânte pentru noi.

 

(Kitchener, Ontario)

[Grig Salvan]

Tandru cântec de dragoste. Citit cu plăcere.

[gina zaharia]

Dragoste întru lumină și adevăr. Cu siguranță că și muntele, în nuntirea lui divină, tresare la asemenea poem. Fiindcă îi presărați poteci cu flori de suflet, îi culegeți flori nemuritoare și, mai ales, îi fotografiați semeția, chiar și atunci când își lasă privirea spre adâncuri.  

Prețuire!

[Stanescu Valentin]

este viaţă şi pe Marte

     poezie şi-n Canada

          las aici un (semne de carte

               şi în jur pun acolada... )

 

               las aici un gând uimit

          de această întâlnire

     c-un poem despre iubire

foarte bine-alcătuit....

[Ada Nemescu]

Inițiatic zbor spre înălțimi, chiar și piatra oglindită-n ape... 

 muntele

e-n întregime apei nuntire... minunat

Ce rafinament poetic! 

Nu spui nimic,

dar buzele tale

( din ce taină-a furat

trandafiru-nflorirea?)

...cu admirație sinceră, aDa