unofficial video

[petrut dan]

știu cum este să fii tânăr

să-ți neglijezi trupul

vocea interioară și toate lucrurile ce ar vrea să te țină

pe linia de plutire

 

nu știi cât îmi doresc o plăcintă cu mere

și câte întrebări îmi fac zilele de neînduplecat

mă visez cu tine între flori

cu țigara într-o mână

un tramvai de epocă mă lasă în fața cârciumii unde pot bea

pe gratis

povestea unui om fără dumnezeu face bani

 

în limite normale

 

ascult ploaia

dintr-un amurg bântuit

de nu mi-ar plăcea vinerile cu 13 în față

pisica ta mă îngrozește

faptul că

mă leapăd de satana și aștept retrocedarea

pomului parfumat din mijlocul grădinii

 

o să plâng în somn

semn că nu mi-am pierdut mințile

și dacă mă va trezi straja de noapte îmi va fi bine

mereu mi-au plăcut lucrurile amânate

sălile de așteptare de la clasa a doua

pe care oricât le-ar spăla femeile dau impresia că nu fac parte

din călătoria spre cer

 

când mă îndrăgostesc iese câte o putere

și nu mă pot opri să întreb

ce femeie roasă de pofte îmi folosește trupul

 

într-o zi vom scrie despre același sfârșit

convinși că talentul este o armă ascunsă

și vocile care ne înconjoară nu sunt mai mult decât mâinile

ce se întind

să ne rupă hainele

atunci când lumina prin care trecem se risipește treptat

deasupra unui mormânt pe care nici dumnezeu nu-l are la suflet

 

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin apreciez lectura și semnul lăsat, stima!

[petrut dan]

Bună dimineața, Monica, mulțumesc pentru cuvinte și prezență, am citit cu interes și plăcere, drag!

[Mihai Katin]

nu știi cât îmi doresc o plăcintă cu mere

și câte întrebări îmi fac zilele de neînduplecat

mă visez cu tine între flori

cu țigara într-o mână

un tramvai de epocă mă lasă în fața cârciumii unde pot bea

pe gratis

povestea unui om fără dumnezeu face bani    un poem  de la intrarea  intr-un  oras  de care  uneori  ne  aducem  aminte  sau   poate  este  scris  pe   zidul  digului  unde  Mediterana    ne  lasa  cateva  clipe cateva  zile  sa  speram ca:

într-o zi vom scrie despre același sfârșit

convinși că talentul este o armă ascunsă

și vocile care ne înconjoară nu sunt mai mult decât mâinile

ce se întind

să ne rupă hainele

atunci când lumina prin care trecem se risipește treptat

deasupra unui mormânt pe care nici dumnezeu nu-l are la suflet

[Monica Pester]

Bună dimineața, Poete.

Intru cu mare grijă în grădina revărsărilor tale de amintiri, explicații sau destăinuiri. Mi-e teama sa nu strivesc corola de minuni a lumii, după zicerea unui mare poet. Ți-aș fi recunoscut amprenta chiar dacă ai fi fost minor ca vârstă, dar tu ești într-un larg și mirific adăpost al vorbelor , unde îți permiți să ne conduci în cele mai ascunse bulboane ale sufletului tău. Nimic nu e mai vindecător decât amintirea anilor în care ne permiteam să ne luăm la luptă cu monștrii, cu viziunile ce ne împing să facem lucruri neașteptate.

Sincer, aș putea vorbi o săptămână doar despre un vers sau două , așa încărcătură valoroasă simt în poemele tale.

Așadar, să ne trăiești, Poete !

[petrut dan]

Bună dimineața Monica, desigur, cu mare plăcere!

[Monica Pester]

Noroc ca pui titluri explicite poemelor tale. Altfel, eu personal, aș rămâne agățată mult timp de câte unul, ca să-i înțeleg toate sensurile.

Dacă îmi permiți, aș vrea să revin.