Volum Debut, „Trei ani, poate mai mult, de obicei mai puțin”, cuvânt-înainte, coperta IV

[petrut dan]

Cuvânt înainte

 

A citi un poet ca Petruţ Cămui este un eveniment. Petruţ Cămui scrie poezie înspăimântător de bine, cu o silenţioasă şi leneşă poftă de viaţă şi de iubire. Este mult mai profund decât ne arată şi mult mai expresiv decât se ştie. Cu o eleganţă directă, nu ocoleşte iubirea, dar evită complicaţiile. Se bucură ca un îndrăgostit şi se exprimă precum un poet, cu delicateţea acelui fluture care ştie să facă din orice clipă un act de iubire. 
Un poet stăpân pe sine şi pe trăirile lui, lasă impresia că, înainte de a-şi expune visele, dărâmă totul în calea sa, că nimeni şi nimic nu-l poate opri („m-am îndrăgostit ca un om vulnerabil, probabil asta fac cel mai bine”). Versurile sale impun prin autentic şi prin expunerea profundă a tentaţiilor ivite la orice pas. Iubirea şi poezia se întrepătrund într-un mod fericit.
Confesiunile ating, uneori, intensitatea emoţională a transei („cu sete inexplicabilă atingeam starea de fericire, după care iubirea scormonea în adâncul ființei”). Iubirile îi sunt precedate de vise, metaforele surprinzător de inspirate, adeseori strălucitoare. 
Petruţ Cămui îşi etalează entuziasmul în faţa oricărei ipostaze a celei de lângă el („mă gândesc cum ți-ar sta cu părul desfăcut până la partea din mine, ce transformă curiozitatea în viciu”). Atunci când întâlneşte o femeie frumoasă, face un pas în spate, pentru a o privi din unghiul potrivit, abandonându-se, uneori, în vise nu la îndemâna decenței …
Din „trei ani, poate mai mult, de obicei mai puțin”, se iveşte un poet cu multe iubiri neconsumate, cu o ironie plăcută, cu un discurs poetic revoltat în faţa trăirilor de tot felul. 
Textele sunt un echilibru între imaginaţie şi iubire, între viaţă şi amintiri, între moarte şi indecizie („nu înțeleg ce fac eu în lumina lunii cu tine, fantezii pe care mintea le are înainte”). Iubirea lui este o opţiune pe care şi-o refuză, uneori, cu demnitate, o luptă continuă cu el şi cu umbrele lui. Misterul nu se dezleagă, ci se adânceşte, fiindcă iubirile intră şi ies din viaţa lui când nu te aştepţi şi cum nu te aştepţi.
Te afli într-o mare dilemă: va alege o nouă iubire sau va merge spre singurătate... 
Când termini de citit, nimic nu se mai poate întâmpla!

                                                                                                                                Eugenia Reiter

Coperta IV

Plină de aerul unei lumi familiare, filtrate de un văz acut al lucrurilor, poezia lui Dan Petruț Cămui are puterea de a-și țintui cititorul, cu fiecare poem. Claritatea decupajului, forța imagistică și rafinamentul gîndirii poetice sînt semnele unui discurs de autentică artă. Contemporană, de bună seamă, modalității lirice postmoderne, natura poeziei lui Dan Petruț Cămui reflectă gustul paradoxului și al interogației nesfîrșite, sub expresia cărora se desfășoară marile întîlniri ale ființei. Detașat de sine de un număr multiplu de ori, pentru ca în intervalul creat, al contemplării, al revelației, al paradisului artificial, să se ivească o noimă a lumii, poetul nu încetează a se arăta – ca un subiect al tensiunii erotice, ca un obiect al sentinței fulgurante a examenului clinic, în care limita vieții se pierde printre cuvintele obișnuite („trei ani, poate mai mult, de obicei mai puțin”), ca un eretic sau ca un vizionar. O face într-o formă studiată a discursivității, sub aparența colocvială a conversației, într-o voită transparență figurală, cu o precisă tăietură stilistică, toate fiind efectele unei îndelungi reflecții asupra formei. Inteligența și forța acestei poezii vin din cultura poetului și frecventarea marii poezii, din care se resimt, ironic, reminiscențe contrapunctice. Dicțiunea poetică ni-l arată la apogeul vocației sale. Nimic lăsat întîmplării, totul dobîndește expresivitatea și plasticitatea unei filosofii perceptibile cu toate simțurile, ale unei cunoașteri în toată paleta acțiunii umane, de la senzorialitatea cea mai frustă la transa metafizică. Dedublare a conștiinței treze, poezia se întoarce la sine în umbra unui conținut inconștient revelat (precum în „personanță”, fenomen al inconștientului teoretizat de Lucian Blaga): „vorbesc despre mine în somn/la persoana a doua”.

                                                                                                                    Lăcrămioara PETRESCU

[Vasilisia Lazăr]

Foarte bune referințe la poezia ta, nici nu avea cum să fie altfel la felul în care scrii de bine. Felicitări și la cât mai multe cărți! Ești unul dintre poeții care au ceva de spus în literatură. Mult succes!

[Monica Pester]

În afara de încântare totala în fata diamantelor lirice pe care le expui, am o mare nedumerire. Cu atâta forța poetica, de ce un debut , totuși, tardiv ? Retorica întrebare, firește. Mă bucur mult pentru tine ! Felicitările mele sunt puține.

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, dar ca să-ți răspund ar trebui să-ți povestesc mare parte din viață, ceea ce-mi aduce aminte de un banc; doi colegi de serviciu petrec până târziu, spre dimineață pleacă acasă și după câteva ore se întâlnesc la locul de muncă, unul începe să se plângă, să vezi ce mi-a făcut nevastă-mea, ce scandal, ce cuvinte grele, la care celălalt întreabă păi ce ți-a spus, iar primul îi răspunde, ai timp cinci ore să-ți spun?!)) Așa și eu , ai timp cât mi-ar trebui ca să-ți spun?!) Cu drag!

Monica Pester a spus :

În afara de încântare totala în fata diamantelor lirice pe care le expui, am o mare nedumerire. Cu atâta forța poetica, de ce un debut , totuși, tardiv ? Retorica întrebare, firește. Mă bucur mult pentru tine ! Felicitările mele sunt puține.

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc și onorat de interesul tău literar, pe Însemne Culturale  mi-a fost editat primul volum și tot pe Însemne Culturale, iată, am posibilitatea să-mi prezint cartea/cărțile, ca să zic așa, în mod oficial, mulțumesc pentru acest spațiu valoros ce mi-a permis acest lucru și fondatorilor, respectiv Maestrului Ion Lazăr da Coza și ție  Vasilisia Lazăr care mi-au și au pus la dispoziție tuturor iubitorilor de cultură/poezie acest loc în care ne putem prezenta creațiile, gândurile, acest loc în care putem împărtăși cu alți oameni de artă ceea ce iubim, ceea ce suntem până la urmă și de care beneficiez și eu! 

Cu recunoștință!)

Vasilisia Lazăr a spus :

Foarte bune referințe la poezia ta, nici nu avea cum să fie altfel la felul în care scrii de bine. Felicitări și la cât mai multe cărți! Ești unul dintre poeții care au ceva de spus în literatură. Mult succes!

[petrut dan]

domnule Ioan Muntean , mulțumesc , cu respect!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, bucuria e și de partea Însemnelor atunci când găzduiesc scriitori/poeți de valoarea ta și, mai mult decât atât, când aceștia sunt și administratori. Așa că și eu îți mulțumesc cu recunoștință pentru tot ce faci pentru bunul mers și creșterea acestui spațiu de cultură! Drag!

petrut dan a spus :

Lisia, mulțumesc și onorat de interesul tău literar, pe Însemne Culturale  mi-a fost editat primul volum și tot pe Însemne Culturale, iată, am posibilitatea să-mi prezint cartea/cărțile, ca să zic așa, în mod oficial, mulțumesc pentru acest spațiu valoros ce mi-a permis acest lucru și fondatorilor, respectiv Maestrului Ion Lazăr da Coza și ție  Vasilisia Lazăr care mi-au și au pus la dispoziție tuturor iubitorilor de cultură/poezie acest loc în care ne putem prezenta creațiile, gândurile, acest loc în care putem împărtăși cu alți oameni de artă ceea ce iubim, ceea ce suntem până la urmă și de care beneficiez și eu! 

Cu recunoștință!)