Stau rezemat de stâlpul porții și mă uit lung după Zenovia, care se îndepărtează, cu pași nervoși, dezlânați și nesiguri în pantofii ei scâlciați, spre magazinul din capătul străzii. A primit de la cineva cinci lei pentru că i-a cărat niște lemne în casă și vrea să-și cumpere niște dulciuri. Vorbește de una singură, așa cum îi e obiceiul, mereu se ceartă cu cineva imaginar, atunci când nu se ceartă de-adevăratelea cu cei care o ironizează, îi aruncă vorbe de ocară sau o hărțuiesc cu tot felul de șicane pe biata femeie nu prea întreagă la minte.
Zenovia e deja ceea ce se cheamă în popor „o femeie bătrână”, a împlinit de curând cincizeci și șase de ani, dar nu-și arată vârsta. A rămas parcă undeva pe la douăzeci-douăzeci și cinci. Iar cu mintea, undeva pe la zece. Cu chipul de copil și ochii veșnic mirați, cu trupul zvelt și mereu în mișcare, cu rochia lungă și înflorată fluturând în vânt, cu baticul roșu legat la spate, cu părul gros și negru, pare o codană năzdrăvană mișcându-se mereu neastâmpărată și neliniștită pe ulițele satului.
Nimeni din sat n-o socotește femeie în vârstă, ca și cum nimeni n-ar ști că a trecut hăt bine de o jumătate de secol, nimeni n-o ia vreodată în serios, pentru toți ea e Zenovia cea slabă de minte, copil retardat rămas fără școală, o puștoaică zăpăcită săltând mereu cu pași de șotron de-a lungul uliței, rămasă pentru totdeauna în lumea copilăriei. Nici măcar copiii nu o tratează ca pe o persoană adultă, ci ca pe una de seama lor. Și pentru copii, ea e tot Zenovia cea zăbăucă și aiurită, colega lor de joacă, de multe ori, pe stradă, prin curți ori pe la râu, la scăldat. „Hei, Zenovie, hai să ne jucăm de-a baba-oarba, noi te legăm la ochi și tu fugi după noi, să ne prinzi!” Și Zenovia se prinde în jocul lor, spre veselia zgomotoasă a copiilor, care fug care-ncotro din fața Zenoviei cea caraghioasă. Legată cu o năframă la ochi, se împiedică din când în când și cade pe brânci, spre satisfacția copiilor răutăcioși care râd ținându-se cu mâinile de burtă.
„Zenovie, hai să ne jucăm fotbal!” o provoacă ceata veselă de copii, care au reușit de-a lungul timpului s-o învețe pe Zenovia să dea cu piciorul în minge și regulile elementare ale jocului de fotbal. Copii se învârtesc cu mingea în jurul ei, ea încearcă să le ia mingea, dar se împleticește și cade, spre amuzamentul tuturor. Cel mai amuzant e atunci când copiii o pun să tragă la poartă, dar ea dă cu putere cu piciorul peste minge și cade în fund. Atunci copiii sunt gata să leșine de râs.
Uneori, copiii mai mari își bat joc de ea. „Zenovie, arată-ne și nouă ce ai pe dedesubt.” Iar ea, fără să stea pe gânduri, cu un gest de fetiță inocentă, își ridică rochia până la brâu dezvelind picioarele încă frumoase, cu mușchi alungiți ca de gimnastă. Băieții se chiorăsc la coapsele ei, iar câte unul mai expert zice: „Vedeți, mă, la nebuna de Zenovia? Ce picioare are? Asta, dacă n-ar fi nebună, ar putea fi vedetă pe la televizor, ori pe internet”. Unii dau din cap neîncrezători, alții râd, amuzați de ideea de a o vedea pe zănatica lor top model pe la televizor, prin reviste, ori pe internet.
De Zenovia profită toată lumea, o cheamă femeile la ajutor în gospodărie, bărbații la fân pe câmp, copiii la furat de cireșe și alte fructe de prin grădinile oamenilor. Și ea e bucuroasă atunci când e băgată în seamă și ia parte cu mult entuziasm la orice activitate la care e chemată, chiar dacă muncește uneori din greu, în zloată și ploaie, pe soare arzător ori pe ninsoare viscolită, ea pare în afara vremii, mereu harnică și dornică de a fi de folos oricui îi cere ajutorul.
În timpul liber se joacă la fel ca oricare fetiță, cu păpușile din podul casei părintești, cu păpuși făcute de ea din pănuși și mătase de porumb, cu amestecuri de făină, rumeguș și noroi, în oale ciobite aruncate la gunoi, ca să facă de mâncare și să-și hrănească ceata numeroasă a păpușilor.
Timpul a trecut, dar Zenovia a rămas aceeași fetișcană zurlie și neluată în serios vreodată. De la mic la mare, toți o strigă „Hei, Zenovie! Ce mai faci, tu, nebună?”„Zenovie, ce-ai mai făcut de mâncare la păpușile tale?” „Zenovie, hai să ne jucăm de-a baba-oarba!” „Zenovie, hai să ne jucăm fotbal. Tu stai în apărare și nu lași să treacă de tine nici un jucător cu mingea spre poartă!” „Zenovie, hai la furat de mere de vară, că s-au copt în grădină la nea Ion!” „Zenovie, hai să prindem pești cu mâna din râu, de pe sub bolovani!” Și Zenovia exultă de bucurie că e luată în seamă și chemată să fie și ea parte din lumea oamenilor în mijlocul cărora trăiește, chiar dacă oamenii, de la copil la omul mare, o socotesc doar o hăbăucă, bună doar pentru amuzament, ori pentru o muncă grea și neplăcută, plătită numai cu o cană de lapte și o plăcintă cu brânză, ori ceva mărunțiș.
Dar Zenovia e fericită.
Cuvinte cheie :
Am citit cu emoţie, cu inima strânsă, cu fior şi întrebarea în gând: de ce este nefirescul firesc?
Un suflet de o puritate ancestrală, nedreptăţit.
Scrisă cu o candoare deosebită, lasă o urmă fină de regret, lansează un semnal de alarmă despre continua degradare umană...
Am citit cu deosebită plăcere, aDa
Mă aplec deseori, cu empatie și duioșie, cu omenie, dar și cu o tentă permanentă de umor, asupra ființelor umane aparent neînsemnate, cu care viața mea s-a intersectat mai mult sau mai puțin întâmplător și din asta încerc să fac o literatură a omului mărunt, dar atât de reprezentativ uman (așa cum o scriitoare canadiană, care excela în povestiri despre oameni mărunți, a făcut o literatură pentru care a fost la un moment dat răsplătită chiar și cu un Nobel, deși n-a scris despre personaje de anvergură și nici romane de anvergură, mă refer la scriitoarea Alice Munro). Mulțumesc, Ada, pentru promtitudinea lecturii și mesajului lăsat în „căsuța” cu comentarii. O după-amiază frumoasă de iunie!
Domnule Grig, mereu mă surprindeţi. Ceea ce scrieţi este atât de evident rupt din viaţă, încât nici nu m-aş putea îndoi de faptul că aţi admirat-o pe Zenovia şi i-aţi plâns în acelaşi timp soarta. Parcă o văd, parcă m-aş opri să o ajut la gătitul mâncării pentru păpuşi pentru ca şi ea să simtă că cineva face ceva cu adevărat pentru ea..., deşi, aşa cum aţi zugrăvit-o, este evident că ea nu are altă nevoie decât să fie acolo unde este chemată... Felicitări!
Claudia, mulțumesc de revenirea la textele mele, de comentariul aferent și aprecieri. Într-adevăr, Zenovia, ca și multe alte personaje ale mele, îmi sunt foarte apropiate sufletește, le înconjor cu multă afecțiune, deși adesea și cu umorul care face parte organică din viața noastră omenească, cu un „haz de necaz” care nu e nicidecum o formă de „batjocură” la adresa personajului ci o învăluire caldă a lui într-o formă de simpatie și duioșie. Mulțumesc încă o dată, o zi frumoasă în continuare îți doresc!
Herțeg Claudia (Mota) a spus :
Domnule Grig, mereu mă surprindeţi. Ceea ce scrieţi este atât de evident rupt din viaţă, încât nici nu m-aş putea îndoi de faptul că aţi admirat-o pe Zenovia şi i-aţi plâns în acelaşi timp soarta. Parcă o văd, parcă m-aş opri să o ajut la gătitul mâncării pentru păpuşi pentru ca şi ea să simtă că cineva face ceva cu adevărat pentru ea..., deşi, aşa cum aţi zugrăvit-o, este evident că ea nu are altă nevoie decât să fie acolo unde este chemată... Felicitări!
Fericirea nu te-ntreabă de ai sau nu toate țiglele pe casă. În vremurile pe care le trăim, sănătos „tun” nu cred că se poate declara cineva, dar... calea-i lungă până la personajul frumos creionat în această proză cu tentă de tristețe.
Una peste alta, am citit cu interes și aplaud harul autorului care a zugrăvit cu măiestrie un anumit caracter uman. Nimeni nu-i perfect. De ce-ar fi Zenovia?
Unii specialiști susțin că într-un anume fel nimeni nu e perfect sănătos psihic, fiecare are „păsăricile” lui, devierile lui de la ceea ce e considerat normal social, fiecare are manifestările lui ciudate, excentrice, psihozele și nevrozele lui. Există o întreagă plajă de manifestare a „abaterilor” de la normă, de la cele mai maligne până la cele benigne, chiar benefice uneori, deși pare paradoxal. :) Uneori parcă e mai bine să nu fii foarte normal, cuminte și „pe linie”... Vorba lui Iisus, „Fericiți cei săraci cu duhul... ”
Mulțumesc mult,Dorina, pentru popas, pentru comentariu și apreciere!
O seară frumoasă!
Pop Dorina a spus :
Fericirea nu te-ntreabă de ai sau nu toate țiglele pe casă. În vremurile pe care le trăim, sănătos „tun” nu cred că se poate declara cineva, dar... calea-i lungă până la personajul frumos creionat în această proză cu tentă de tristețe.
Una peste alta, am citit cu interes și aplaud harul autorului care a zugrăvit cu măiestrie un anumit caracter uman. Nimeni nu-i perfect. De ce-ar fi Zenovia?
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor