„Dolores crescuse până la 24 de ani în grija unei mătuşi îndepărtate, Carmen. Aceasta venise în urmă cu 50 de ani din Mexic şi se stabilise în San Francisco.Legal!! O educase şi o crescuse cum putuse, în nişte condiţii nu tocmai fericite. Nu-şi amintea mare lucru de părinţii săi ,muriseră într-un accident şi singura rudă o luase în grijă. O copilărie liniştită , poate prea liniştită. Acum nu mai avea pe nimeni.Lucra într-o mică fabrica de produse alimentare la marginea oraşului.


În dimineaţa acea era liberă. Primise un telefon de la o firmă de avocatură. Află cu stupoare că bunica ei avuse o soră, dar de care nu ştia nimeni nimic. Nici măcar mătuşa Carmen nu îi vorbise de ea. Îi lăsase o sumă generoasă şi un apartament într-una din cele mai de lux zone ale oraşului.Dar şi o scrisoare, prin care o îndemna să vândă apartamentul de urgenţă.Nu o sfătuia să stea acolo.Şi totuşi dacă din orice motiv ar fi ales să petreacă o perioadă oricât de scurtă în acel apartament, în acea clădire, trebuia să ştie că este o casă „severă”.


Apartamentul era enorm, elegant ; într-o clădire cu 4 etaje, de epocă. Fusese construit undeva prin 1911, şi oferea o vedere splendidă spre golf pe o parte şi spre parcul central pe lateral. Un apartament duplex, cu o cameră de oaspeți, o baie de serviciu, o bibliotecă, bucătărie şi un birou la parter și mai multe dormitoare la etaj. Ba chiar avea şi o piscină acoperită pe o terasă splendidă, amenajată ca o grădină. Deşi nu mai locuia nimeni acolo de peste 18 ani, totul era impecabil. Săptămânal o firmă de curăţenie păstrase ordinea şi disciplina.Intrarea în posesie şi mutarea acolo a fost una complicată – datorată pierderii actelor casei. Firma de avocatură îşi ceru scuze, nu reuşea să explice.Ceea ce ar fi trebuit să dureze o lună de la început până la sfârșit, a durat de 3 ori mai mult. Din cauza duratei de timp, Dolores a făcut mai multe vizite în apartamentul în care avea să stea. Nu dorea să-l vândă încă și de fiecare dată era uimită de ferestrele și dulapurile pe care nu îşi mai amintea din vizitele anterioare. Camerele păreau mai mari și mai luminoase, mai primitoare. Chiar și reprezentantul legal care se ocupa de asta era nedumerit de faptul că documentele sale de listare a bunurilor erau în mod constant greșite.


În ciuda faptului că era o clădire distinsă şi la nişte preţuri usturătoare, vecinii erau foarte mulți. Nu erau interesaţi de nimic, nici măcar nu vorbeau, salutau dacă era cu o mişcare din cap. Când totul a fost legal şi s-a mutat în sfârşit în noua ei casa, Dolores, a încercat să-i invite la cină, atât de disperată era să întâlnească oameni noi. Niciunul dintre ei nu a venit. Afişau mereu aceeaşi rutină, intră şi ies din casă în fiecare zi la aceeași oră. Nu-i auzise niciodată ieşind noaptea. Trecuse deja o săptămână, nici o vizită alături, nici o petrecere sau şuetă.


Unul dintre vecini, un bărbat nervos de la etaj, trecut de 70 de ani, care purta mereu costume de ordinul miilor de $$, dar veşnic cu aceeaşi culoare verde închis, care se agita constant și se uită în jur, și-a cerut scuze după aceea. El a explicat că lipsa sa de prezență a fost pur și simplu pentru că „nu i se permite să iasă”. La acea vreme, tânăra a presupus că se referă la soția sa, doar ca după o perioadă nu mai era atât de sigură. Deoarece el era singurul pe care îl cunoștea de la mutare, a făcut tot posibilul să devină prietenoasă și chiar a simțit că face progrese. Asta a durat însă până când a făcut greșeala şi a întrebat despre proprietarul anterior, cel de la care ruda sa achiziţionase casa, iar el i-a dat un răspuns incomod și scurt, înainte de a-și aduce scuzele, şi de atunci nici că l-a mai văzut sau auzit.


Avea să afle însă pe pielea ei, de ce fusese sfătuita destul de stăruitor, să nu stea acolo, de ce i se spusese, deşi i se păruse nebunesc, că există reguli, ca acel spaţiu îşi are propria voinţă.„Regulile”, pe măsură ce a ajuns să le înţeleagă, au devenit evidente în timp. Prima regulă era că trebuia să doarmă ​​doar în dormitorul ei, sau dacă dorea în altă cameră, trebuia să anunţe printr-un bilet care trebuia lăsat pe măsuţa de lângă uşa de intrare. O regulă stranie.O babă nebună, căreia îi era recunoscătoare pentru ce-i lăsase, dar era sigură că respectiva avusese o problemă de ordin psihic. A dormit o singură dată în living, intenționat, doar ca să demonstreze că bătrâna era dusă cu pluta; pe canapea, până s-a trezit cu piciorul prins între canapea și perete. Un perete aflat la câțiva metri distanță de canapea când închisese ochii, câteva ore mai devreme. În acea zi a fost cuprinsă de un sentiment. O senzaţie foarte familiară că era undeva unde nu ar trebui să fie. Însă atunci când se mutase aici renunţase la mica garsonieră unde stătuse cu chirie ea şi mătuşa ei.Aşa că acum această era nouă ei casă. Sentimentul acela nu o părăsea până nu mergea în patul său, unde se simțea cu adevărat în siguranță.Era un adult nu un copil speriat, dar sentimentul era acolo. Într-o după-amiază ploioasă a aţipit în fotoliul din bibliotecă, din întâmplare. Se deşteptă încă o dată cu sentimentul că ar trebui să plece, că ar fi nesigur să rămână și că nu are ce căuta acolo, se simţea nedorită în acel spaţiu. De data aceia, însă, o eşarfă pe care o lăsase prin cameră, i-a fost legată de gât suficient de strâns pentru a-i lăsa o urmă dureroasă. În timp ce dormea.


Din păcate însă, regula de a dormi numai în dormitorul său, sau înştiinţările că vrea în alte parte, se alăturară altor cerinţe cel puţin suspecte. A aflat între timp că trebuie să-şi cureţe vasele imediat, când a ieșit din bucătărie. Într-o seară însă uită după cină şi când se așeză fu înţepata dramatic de lama unui cuter care ieșea din spatele canapelei. Cât despre capitolul apă realiza că nu trebuie să facă dușuri prea lungi, când apa s-a încălzit brusc și a rămas așa, oricât ar fi încercat cu disperare să o oprească. Robinetele se învârteau în gol. Însă putea face baie sau să înoate la nesfârşit în piscina de pe acoperiş. În următoarele săptămâni învaţă că trebuie să păstreze locul curat, că nu trebuie să consume electricitate inutil și că, indiferent de zgomotele pe care le aude noaptea, nu trebuie să iasă din apartament. NICIODATĂ!!.


Însă cea mai neplăcută regulă din toate era probabil, că oaspeții nu sunt bineveniți. Ultima dată când a avut oaspeţi, nişte prieteni din facultate, îi invitase la prânz, petrecu tot timpul îngrozită pentru siguranța lor și i-a „alungat” invitându-i la un film în oraş, doar ca să-i scoată de acolo.
Dar nu au existat evenimente fatale; încă. Aşa că începuse să se mai destindă. A urmat o mică petrecere de „casă nouă”, destul de târziu de la dată în care se mutase acolo, invitaţii au rămas până târziu, au cântat toată noaptea, au dansat și au făcut tot ce şi-au dorit. Chiar avea starea de linişte, simţea că a câştigat, în timp ce „casa” a rămas blândă și liniștită. Aproape imediat după ce prietenii au plecat, a remarcat prima dată durerea de cap și greața, care s-au agravat din ce în ce mai mult pe măsură ce se producea o scurgere de gaz. Abia a reuşit să iasă din casă, înainte de a se sufoca.Au urmat o serie de alte evenimente; dincolo de scepticism și a trebuit să vadă, să accepte, că acest lucru este real, că asta este mai mult decât coincidență; mai mult decât o simplă joacă de copii. Nu era ca şi când ar fi fost bântuita, ci mai degrabă controlată. Doleanţele apartamentului s-au dovedit a fi doar o parte din problemă, restul se întâmplă fără ca Dolores să realizeze faptic, în jurul ei.
Pereții se schimbă, ușile se deschid câteva zile, apoi rămân blocate. Numărul ferestrelor din dormitoare creşte şi descreşte pe parcursul nopților. Există un dulap într-unul din dormitoarele de oaspeţi, care se schimbă în dimensiuni în fiecare zi. Pereţi dispar, apar sau îşi schimbă locul. Tavanul se înaltă sau coboară. Casa respira.


V-aţi trezit vreodată cu un scaun așezat la capătul patului? Un scaun care stă de obicei în bucătărie. Aţi intrat vreodată într-o cameră și vezi o canapea care nu era acolo înainte? Toate astea îi se întâmplau lui Dolores. Şi alte chestii mărunte, insesizabile la început, câteodată observa mai multe scări în timp ce cobora pe ele, comparativ de câte erau când a urcat?! Apoi începu să-şi facă de cap şi timpul. Intrase într-o cameră, căutând ceva banal, iar atunci când a renunțat să mai caute și a plecat, îşi dădu seama că trecuse trei ore și jumătate??!!!
Dolores trăia toate aceste lucruri și până la urmă se hotărî să ţină un jurnal al tuturor evenimentelor. Se încăpăţâna de fiecare dată în a găsi dovezi prin care să arate lumii că nu este nebună, că acest lucru este real. Că este un coșmar pe care îl trăia.La începutul anului următor, Dolores dispăruse. Păstra încă legătura cu firma de avocaţi.Când nu a mai dat nici un semn de viaţă au anunţat poliţia.

Apartamentul era la fel de perfect, elegant şi curat. Nu fusese furat nimic conform listei de bunuri. Nu lipsea nimic.MAI PUŢIN una bucata Dolores.Poliţia găsi sub canapea jurnalul ei.Asta era trecut pe hârtie:


„ -Am început să scriu despre asta azi la ora 7:00 de dimineaţă, în speranţa că îmi voi păstra integritatea mintală. Au trecut cinci ore de atunci. La un moment dat, m-am ridicat să-mi pregătesc prânzul, dar afară era întuneric bezna. Acum am o rutină la fel ca vecinii mei. Am oprit muzica, fără zgomote puternice după lăsarea întunericului. Este cerinţa pe care o urăsc cel mai mult, mă face să mă simt singură.


Becurile lăsate aprinse în încăperi goale sau prea mult într-o singură cameră, se vor sparge, așa că în prezent am doar strălucirea monitorului de la laptop și a unei mici veioze de masă. În curând mă voi culca; ușile care se închid în spatele meu în timp ce mă îndrept spre pat, se încuie. Am certitudinea că mă voi trezi într-o cameră diferită, cu ferestre aşezate oriunde le place și uși care se pot deschide sau nu. Cu scaune care se vor aşeza pe podea sau pe covoare care vor avea alte forme şi culori.Aș putea să-i determin pe vecini să vorbească mai mult, m-aș putea răzvrăti împotriva regulilor, aș putea lăsa gazele deschise şi o lumânare aprinsă cât sunt la piaţă. S-ar duce naibii toată clădirea.Am senzația că până acum am fost pur și simplu dresată. Se confirmă că pedepsele s-ar putea agrava mult.
Demonstrația ocazională de forță, aplicarea regulilor și pedeapsa ocazională îmi provoacă rău și frică. Nu mai pot continua. Am luat decizia de a scrie despre acest lucru, cu curajul rămas pentru a cere cel puțin ajutor. Nu o pot face la telefon, sunt ascultată. Nu pot scrie o scrisoare, sunt privită, pândita. Singura speranță este un jurnal, iar cineva să citească printre rânduri suficient cât să vadă ca locul acesta trebuie strivit cu buldozere.


Nu mai exista certitudinea vis-a-vis de siguranța mea, pentru pedeapsă care-mi va fi aplicată din cauza încălcării regulilor. Sunt uluită că mi se permite să ajung chiar și aici; în peste o sută de cuvinte pe care le-am scris, nu a existat nici o pană de curent sau orice altă oroare. Poate că există o şansă.Adevărul este că mi-e frică. Sunt speriată de ceea ce mi-a atins fața în somn cu o noapte înainte, lăsându-mi o rană sângerândă, adâncă, care m-a făcut să sar din somn, după ce am lăsat accidental un robinet în funcțiune. Mi-e frică de puterea care mișcă ușile și pereții. Şi mai presus de toate, acum, uitându-mă în jur, mă tem de camera în care sunt şi din care au dispărut toate ferestrele şi uşa.O cameră care se micşorează de fiecare dată când clipesc.”


Dolores nu a mai fost găsită niciodată.Apartamentul a mai avut încă 6 proprietari în următorii doi ani.Patru din ei au dispărut, ceilalţi doi au ajuns la balamuc.


Apoi cumva, s-a întâmplat.Un incendiu major.Nu au existat victime.ÎNCĂ”

Vizualizări: 64

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

nu am inteles la ce va referiti. dv. preluati aceste texte?

Cojocel Valentin Radu a spus :

si pentru ca s-a ridicat intrebarea, da...textele au copyright conform legii 8/1996

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 5 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 15 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 17 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 19 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 19 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 19 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 19 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 21 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 21 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 21 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 21 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor