- Să ne faci niște cartofi prăjiți, pe la două, când ne vom întoarce de la pădure! zice în treacăt Tatăl către soția lui. Așa, doar rumeniți, cum știi tu să-i faci și cum ne plac nouă.
- Bine, așa am să-i fac! răspunde ea, zâmbind cu drag celor doi, Tată și Fiu. Am să vă aștept cu masa pusă, pe la două, când veți veni.
Tatăl și Fiul își iau securile pe braț și urcă povârnișul abrupt de deasupra satului, să pregătească un car de lemne la pădure, povestind tot drumul de-ale lor, treburi gospodărești și planuri bărbătești.
Muncind și vorbind, ceasurile trec, soarele trece de cumpăna amiezii, se face aproape de ora două, când Tatăl și Fiul, cu securile pe brațe, pornesc pe cărarea spre sat și se întorc la casa lor din livada de sub deal, înfometați și cu gândul doar la cartofii prăjiți, bine rumeniți.
Ea nu-i așteaptă în prag ca de obicei și li se pare ciudat. Intră îngijorați în casă și o găsesc culcată pe un pat.
- Ce s-a întâmplat? o întreabă amândoi într-un glas.
- A, nimic, nu m-am simțit prea bine azi, m-am simțit un pic obosită și am mai ațipit din când în când. Aveți cartofii prăjiți pregătiți pe masa din bucătărie.
Intră amândoi în încăperea mică mirosind plăcut a mâncare caldă și se așază la masa scundă, fiecare la locul lui obișnuit. Ridică pe rând capacele de pe cele două farfurii. Cartofii prăjiți arată jalnic, arși pe o parte și uscați pe cealaltă parte. Se uită unul la altul, niciunul nu zice nimic, apoi încep să mănânce. La început cam în silă, mestecând îndelung, cartofii au gust amărui de arsură.
Apoi se opresc din mâncat, îngândurați. Tatăl ia sticla de țuică de pe dulăpior, toarnă în două pahare mici și închină amândoi în tăcere. Veselia obișnuită le revine, vorbesc iar de-ale lor, mâncând cu poftă până când nu mai rămâne nimic în cele două farfurii.
Ea deschide ușa și intră, clătinându-se ușor, apoi se reazemă, parcă un pic amețită, de tocul ușii și le zâmbește cu același zâmbet larg și cald dintotdeauna.
- Văd că v-au plăcut cartofii! spune ea cu o ușoară mirare în ochi și în glas.
- Foarte buni! Parcă mai buni ca niciodată! răspund cei doi cu voioșie, aproape în același timp.
- Îmi pare rău că n-au fost chiar așa cum ar fi trebuit și cum ați fi vrut voi să fie. Dar nu m-am simțit prea bine și am mai ațipit, iar cartofii s-au prăjit cam prea tare.
- Nici vorbă de așa ceva! rostesc amândoi într-un glas și ca la o comandă se ridică în picioare și o îmbrățișează strâns, unul de o parte, altul de cealaltă parte.
Cuvinte cheie :
o poveste simplă cu un mesaj mai mare decât ea... simte femeia, soția, mama din mine :))
este atât de simplu să te simți fericit, din lucruri mici...
mi-a dat o stare de bine, aDa
Mulțumesc, Ada, pentru vizită și comentariu! Am vrut să redau, într-o pildă scurtă, ce înseamnă dragostea în fiece gest cotidian banal, situații cotidiene care, atunci când nu există iubire pot genera răbufniri de ură. De prea multe ori vedem situații în care oamenii răbufnesc din aspecte banale și lipsite de importanță, (bărbați care „fac nazuri la mâncare” ba chiar scandal monstru dacă s-a ars puțin mâncarea :) )
Ada Nemescu a spus :
o poveste simplă cu un mesaj mai mare decât ea... simte femeia, soția, mama din mine :))
este atât de simplu să te simți fericit, din lucruri mici...
mi-a dat o stare de bine, aDa
Da, „cartofi prăjiți” cu gust, dacă pot spune așa, de pildă... dar, câți bărbați ar fi procedat așa?
Un mesaj simplu, ascuns într-o povestioară tot simplă dar bine narată.
Simplitatea are cea mai frumoasă „muzică”...
Mulțumesc mult pentru revenire și cuvintele scrise! Un „mic poem de dragoste” am dorit să fie acest text, ultrascurt și foarte simplu, nu o povestire propriu-zisă, doar o secvență de viață aparent banală, dar în care iubirea să strălucească asemeni unui diamant prețios... O mică pildă „cu tâlc”, cum se spune...
Emil Dumitru a spus :
Da, „cartofi prăjiți” cu gust, dacă pot spune așa, de pildă... dar, câți bărbați ar fi procedat așa?
Un mesaj simplu, ascuns într-o povestioară tot simplă dar bine narată.
Simplitatea are cea mai frumoasă „muzică”...
Totul este bine când dragostea și acceptarea învinge. Un text aparent banal, dar cu mare încărcătură emoțională.
Am citit cu drag.
Mulțumesc, Dorina, pentru trecere și comentariu! O zi frumoasă!
Pop Dorina a spus :
Totul este bine când dragostea și acceptarea învinge. Un text aparent banal, dar cu mare încărcătură emoțională.
Am citit cu drag.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor