Trăind în Turnul Babel...

[Camelia Ardelean]

Trăind în Turnul Babel ca un sclav

Al dogmelor de mulţi revendicate,

Mi-am procurat, mai nou, autoclav,

Să-mi epurez mormanul de păcate.

 

Şi butonând robotul clandestin,

Ce execută fără să clipească,

M-am înălţat în ochii-mi de creştin

Care-şi dezbracă mantia lumească.

 

Am savurat o linişte-n delir,

Înveşmântată-n togă de lumină,

M-am agăţat de cer mai abitir,

Să-mi stimulez un dram de dopamină,

 

Dar un ceasornic vechi şi vinovat

Mi-a zgâlţâit azurul fără milă;

Eram, nu printre îngeri, ci în pat,

Din desfătări păstrasem o promilă...

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Nelu, mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă! :-) Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Mitică Horlaci, mă bucur că ai rezonat! :-) Cu prietenie,

[Mitică Horlaci]

O poezie reușită, Camelia! Felicitări! 

[Camelia Ardelean]

Îţi mulţumesc, Adina dragă, de lectură şi cuvintele frumoase! Mă bucur că ai reuşit să visezi alături de mine! :-) Aşa e, chiar şi o promilă dintr-un vis e mai mult decât nimic! :-) Te îmbrăţişez!

[Camelia Ardelean]

Valerian, ce surpriză!! Te-ai gândit să ieşi din colţişorul tău pufos şi să ataci (din nou)? Noroc că eu sunt imună la ieşirile tale acide, altfel ce mă făceam, eram plină de arsuri de gradul IV până acum! :-) E foarte comod aşa (pentru tine), ţinând cont că tu ai blocat comentariile pentru marea majoritate a cititorilor, deci şi dreptul lor (implicit al meu) la replică!  Altfel, am fi vorbit acum (şi) despre “lirismul” poeziilor tale… :-)

Dar să nu divaghez:

1). “Mormanul de păcate” este al omenirii, în general, că doar n-oi fi eu singura păcătoasă de pe planetă şi tu singurul sfânt! Asta chiar că a fost tare!! :-))

2). Nu mi-am explicat poezia (de unde ai scos-o?); nu e nevoie, fiindcă nu este într-atât de ermetică, am specificat doar de ce am folosit acele cuvinte! Dacă tu ai perceput altceva, vina nu e la mine!

3). Referitor la aşa-zisul “haz uriaş”: deocamdată eşti singurul care râde la un subiect serios, asta nu te îngrijorează? :-) În caz că nu ai observat, sunt pe pagina mea, deci la mine “acasă”, aşa că am dreptul să scriu câte “romane epistolare” vreau, atâta timp cât acestea au legătură cu poezia (mea) în discuţie! Nu este specificată niciunde, în Regulament, limita maximă de extindere a unui comentariu, deci nu cred că am încălcat vreo regulă! Dacă-mi amintesc bine, şi tu plasai comentarii suficient de lungi, acolo unde era interesul tău să te manifeşti! :-) În plus, un comentariu nu poate ridica sau scădea valoarea unei poezii, n-am mai auzit aşa ceva!!

4). Dacă poezia mea (în general sau în particular) nu este “poezie adevărată”, dacă nu îţi place şi “nu are nicio urmă de lirism” în ea, există o soluţie extrem de simplă: nu o mai citi! De ce (să) te chinui singur? E absurd de… absurd!! :-)

5). Nu încerca să mă angrenezi în meciul tău de box (intern), aşa cum ai făcut şi cu alţii, de-a lungul timpului, sau să stârneşti discordie, fiindcă nu mă „prinzi“! În caz că n-ai observat sau ai uitat, îţi reamintesc că aici e un cenaclu literar şi nu o tarla, unde să aruncăm cu pietre unii în alţii! Ţi-am mai spus-o, eu sunt pe “Însemne” să citesc şi să postez/învăţ poezie; dacă tu ai alte scopuri, dacă simţi nevoia să-ţi exteriorizezi “preaplinul”, îţi dau eu nişte adrese/site-uri unde poţi să o faci, numai să nu ieşi cu niscaiva “cucuie” de acolo! :-)

6). Dacă nu ai nimic să-mi spui, din care se poate învăţa ceva, aşa cum fac alţi colegi de cenaclu/breaslă, care este, de fapt, rolul/scopul tău în pagina mea? Eu cred că e mai bine să mă ocoleşti, indicat chiar! Este evident că dorinţa ta nu e nicidecum de a încuraja sau de a împărtăşi din cunoştinţele tale, dobândite în timp, ci din contră, de a desfiinţa! Te asigur că eu o să te ignor de acum înainte, ori de câte ori o să vii să hotărăşti ce înseamnă poezie şi ce nu! Un singur om nu poate decide cine e poet (adevărat) şi cine nu, nu pot nici 100 şi nici 1000 de oameni; doar posteritatea va decide dacă va (mai) dori sau nu să o citească pe Camelia Ardelean sau pe altcineva, indiferent de ceea ce spune/vrea astăzi Valerian Bedrule! Faptul că cineva scrie poezie (sau orice altceva) de mai mult timp nu-i asigură, neapărat, eternitatea! În acest caz, Labiş n-ar mai fi avut nicio şansă la nemurire, săracul… Eu cred că e spaţiu pe tărâmul scrisului pentru toată lumea, nu înţeleg de ce vrei tu să ocupi mai mult loc sub soare decât alţii! :-)

7). În cazul nefericit în care, din nou, ai luat la modul personal (ceva din) comentariile mele anterioare (aşa cum ai mai făcut), ceea ce a determinat reacţia ta spontană (de acum), e doar problema ta (de percepţie)! Eu, te asigur, am destule lucruri interesante de făcut în viaţă, ca să mai am timp să mă ocup şi de ceea ce înţelegi tu din cuvintele mele! Lucrurile nu sunt mereu aşa cum par, ar fi trebuit să ştii asta până acum!

În speranţa că vei scuza extinderea peste măsură a mesajului meu, îţi doresc o viaţă senină şi lumină/pace în suflet! :-) C.A.  

 

 

 

[Adina Speranta]

Frumos și "înălțător" vis, Camelia :) 

O  călătorie până la stele întreruptă de ceasornicul buclucaș :) 

Fie și a mia parte păstrată din trăirea visului, frumos exprimată.

Felicitări! 

[Camelia Ardelean]

:-)) L-am văzut şi eu pe tipul cu pricina! Ce să zic... o chestie originală/inedită, cu siguranţă! Poate stârni interes sau reticenţă, în funcţie de percepţia fiecăruia! Unii sunt mai conservatori, alţii, invers!

Revenind la cuvintele din textul meu, sincer, nu m-am gândit că sunt mai puţin cunoscute; pentru mine, fiind perfect normale, le-am folosit ca atare! Referitor la ce afirmi, Ana, aş avea de adăugat doar următorul lucru: nu are cum să transmită chiar fiecare cuvânt, luat separat, emoţie! În acest caz, ar trebui să eliminăm din start conjuncţiile şi prepoziţiile, că sunt reci ca gheaţa! :-) "Promila" singură, desprinsă din context, nu transmite nimic, desigur (chiar dacă aş fi spus, în locul ei, "o miime", “un miligram” sau altceva, la fel ar fi stat situaţia)! Emoţia e transmisă de întregul "tablou" în care e utilizată, sugerând că din visele (poetei) a mai rămas extrem de puţin, când a trezit-o ceasornicul! Termenul "promilă" mi s-a părut foarte potrivit pentru a descrie acel ceva "extrem de puţin". Oricum, sunt doar 2-3 cuvinte mai neobişnuite (de specialitate) în text, dar chiar dacă nu se cunoaşte sensul lor, se poate deduce uşor din context! Această poezie reprezintă... doar o promilă din totalitatea poemelor mele, celelalte conţinând cuvinte accesibile tuturor! :-) Însă chiar şi fără termeni de specialitate, există suficiente poezii, la ora actuală, ce includ numeroase arhaisme, regionalisme etc., pe care nu are cum să le cunoască toată lumea sau să le folosească în mod frecvent (chiar dacă sunt din beletristică), pentru că sunt mii sau poate zeci de mii de termeni, deci... tot la dicţionar ajungem, până la urmă... :-)

Eu îţi mulţumesc mult pentru sfat şi aprecieri/critici şi te asigur, încă o dată, că nu voi scrie (multe) poezii cu termeni de specialitate, promit! E doar o etapă/experienţă… :-) Te îmbrăţişez!

 

 

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, domnule IMC, Vasile Burduşa, Ana Ronescu, Mihaela Chitic: mulţumiri pentru popasul în lumea versurilor mele şi pentru semn! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

:-)) Ma chere Valery, eu schimb, la fiecare poezie, "câte ceva la scrisul meu"! Stilul, adică modul de transmitere a mesajului, nu o să-l schimb, desigur, fiindcă face parte din amprenta mea personală, doar cuvintele (unele)! Mie îmi făcea impresia, d'habitude, că adori cuvintele rare (care te trimit la dicţionar)! :-)) Nu cred că există un pericol, în ce mă priveşte, să alunec definitiv pe această pantă; statistic vorbind, cred că nici 5% din poeziile mele nu conţin astfel de termeni! Dar, never say never, cum se spune (mai bine să batem în lemn - nu de alta, dar n-or să-mi mai vrea/înţeleagă prietenii cărţile)! :-) Merci beaucoup de prezenţă, comentariu şi semn! Amitiee,

[Camelia Ardelean]

Doamna Lisia, am explicat în comentariul pentru Ana de ce termenii "rari" folosiţi în acest text, pentru mine, sunt cuvinte obişnuite! Am mai avut experimente de acest gen, unul dintre ele a fost poezia "Cititor modern", pe care am postat-o, cu mai mult timp în urmă, pe acest site: "Eu sunt un cititor modern/ (Pe vremuri mai scriam cu pana),/ Lecturile mi le (dis)cern,/ Aprofundez Shank Prakshalana" sau: "(Amicii-mi binevoitori/ Pe vise frânte își pun talpa,/ De „grija“ lor poți să și mori,/ Mai bine-ți faci Shivambu Kalpa!)..." Din nou, tonul zeflemist, foarte potrivit (cred eu) cu termenii folosiţi (sau invers)! Mai am şi alte poezii, cu termeni ezoterici, din yoga etc., inspirate dintr-o perioadă în care foloseam acest tip de cuvinte (aproape) zilnic. Dacă aş renunţa la ele, ar fi ca şi cum aş renunţa la o parte din viaţa mea, iar eu vreau să transpun în poezie toate experienţele interesante de care am avut parte, de-a lungul timpului! Dar nu o să fie aşa la fiecare poezie, promit! :-) Vă mulţumesc mult şi dvs. de lectură, opinie şi semnul lăsat! Cu drag,