autism

[petrut dan]

întotdeauna par trişti
de-aia nu-mi place să-mi fac prieteni
ori se îmbolnăvesc ori într-o zi nu-ţi
mai răspund

la telefon
inima se hotărăște greu pentru că oamenii pleacă
din loc în loc
nu  vorbesc cu nimeni

pe stradă
dacă mă întâlneşti
nu vreau să mă recunoşti

să mă obişnuiesc
cu tine poza aceea
este o întâmplare dintr-o viaţă
de care nu-mi amintesc cu plăcere

de parcă dragostea m-ar fi luat
prin surprindere

cel care a fotografiat
de obicei iubirea îmi face asta
vine mereu pe neaşteptate ca un om
care nu are ce face şi vorbeşte

persuasiv
ascult neîncrezător până uit
de ultimul om care nu avea ce să facă
de ultimele minute

în gara din care pleacă un tren

cu miros de zăpadă 
ar trebui să nu
te uiți după el să-ți lași inima
să alerge

până oboseşte nu-l va
ajunge în pieptul tău doar să o cerţi
ţi-am zis să nu vorbeşti cu străinii
ţi-e rău

mi-e frig

 

 

 

[petrut dan]

Mulțumesc, domnule Ioan Ușurelu, ca de fiecare dată,cu respect!

Alex, o interpretare personală, originală și racordată la cotidian, mulțumesc , ma man! Cu prietenie!)

Lisia, deosebit de poetic comentariul tău, aproape mă faci gelos ce frumoase legături și interpretări, mai ales partea cu locul prin care se poate vedea înăuntru m-a cucerit!) Să ai o noapte minunată, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Iubirea nu funcționează după ceas, ea vine ca o avalanșă și te ia pe nepregătite, te prinde deodată, dându-ți peste cap întreaga viață. Și parcă nici n-am dori-o de teamă să nu o pierdem într-o zi. Dar nici nu putem fugi, oricât am vrea și oricât ne-am impune „să nu vorbim cu străinii”. Orice zid al sufletului, până și cea mai solidă fortăreață, are crăpătura lui prin care poate crește iarbă ori se poate vedea înăuntru.

Remarcabil poem! Și cât de sugestiv titlul! Ți-am spus, mă lași fără cuvinte, deși credeam că le am mereu cu mine...

[bolache alexandru]

O poezie aflată sub spectrul autismului, o boală care afectează din ce ce tot mai mulți copii. Deficiențe de comportament și nu numai îi fac pe aceștia să trăiască într-o lume a lor. Întotdeauna par triști... Am citit cu plăcere și tristețe în același timp.

[Culiţă Ioan Uşurelu]

POEZIE! Cu majuscule.