Tragic sau poate doar tăcere

[Mihai Katin]

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri vorbesc cu muţenia

Disperării de a spune adio...

Nu se poate face rabat, nu se ştie

Un transplant temporal,

Îţi dau viaţa mea sună

Atât de gol,

Pot doar ceva din corpul acesta,

Din sângele acesta să-ţi ofer,

Dar niciodată

O anonimă secundă,

O clipă de prezent bătut în cuie

De fereastra prin care

Vin vrăbii neştiind

De ce nu le mai arunci pâine.

Tragic este că nu te mai văd,

Nu mai ştiu

Să-ţi calc pe urme şi orbesc

De de câtă lumină

Se aşterne în memorie

Când vorbele tale

Din ce în ce mai sonore

Recompun viaţa

Din  monologul hieratic al trecutului.

https://www.youtube.com/watch?v=aKaDrOGhG9Y&pp=ygUPZ3Vlc3Mgd2hv...

 

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos! Cât de expresiv! Nimic forțat, nimic în plus, nimic în minus. Admirație și considerație! Mi-a mers la suflet. Iar metafora cu vrăbiile este sublimă.

[Mihaela Popa]

apăsător, trist, drama noastră a celor rămași în viață să recompunem memorii

mă înclin!

[petrut dan]

Chiar eram curios! Am citit și ce-au comentat colegii, deci nu aș vrea să repet aceleași idei, dpmdv un poem antologic, sunt câteva imagini ditribuite cu finețea unui om obișnuit să observe, să rețină, să tragă concluzii și poate chiar să îndure! Pe mine nu m-a întristat, pentru mine este un poem care te face conștient de lucruri importante din viață,  un poem în care , la un moment dat, mulți ne-am putea recunoaște!

Eu unul mă recunosc în '' fereastra prin care

Vin vrăbii neştiind

De ce nu le mai arunci pâine.''

Cuvintele astea și chiar în această ordine mi le-aș fi dorit, cu siguranță! Cu prietenie!

[Mihai Katin]

Regret  ca poemul  meu  a adus  o  tristete  ,o  clipa  mai  gri in inima  voastra si  trebuie  sa critic  autorul  pentru  ca intr-o  lume   ce abunda de drame  si  tragedii  nu  a gasit  ceva mai  bun de facut  decat  sa scrie  astfel...cred ca la o  viitoare  intalnire  cu  muza dumnealui  o  s-o  intreb :

ce naiba draga,nu mai  stii de gluma?

va imbratisez  pe toti  cu  tot dragul!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri triste, încărcate  emoțional ”Tragic este că nu te mai văd”. Un final al vieții pe care nu il putem schimba, ci doar accepta.  Am citit cu plăcere.

[bolache alexandru]

Sacrifiul suprem pentru persoana iubită... O poezie tristă cu gandul la ziua de mâine care poate nu va mai fi... 

O clipă de prezent bătut în cuie

De fereastra prin care

Vin vrăbii neştiind

De ce nu le mai arunci pâine.

[Manuela Munteanu]

Poate că melodia este potrivită poeziei, pentru că îi îndulcește tristețea. Ați scris o declarație apăsătoare, plină de frământare, cu gândul între paradis și infern, între iubire și un teribil regret. Pe mine m-a înfiorat într-atât, că nu am curajul să întreb. Cu adâncă prețuire!

[Herțeg Claudia (Mota)]

M-a întristat şi în acelaşi timp mi-a dat o stare de bine, cred că finalul a rezolvat drama pe care o simţeam strecurându-se printre rânduri, acel "recompun viaţa" a lăsat în memoria mea doar vrăbiile aşteptând să-şi primească pâinea, iubire, iubire caldă, dărnicie şi încredere, la final doar asta am simţit. Mi-a plăcut mult.