când semaforul are o singură culoare

[Nuta Craciun]

                                             

sună alarma cineva cere ajutor

în loc de semințe au aruncat plumbi pe câmpurile arate

o umbră ia foc la marginea frigului

 

înfloresc ghioceii în parcurile orașului

dar semaforul străzii are o singură culoare

iar oamenii își târăsc sufletul între frică și foame

 

gloanțe nemiloase ca gerul lui februarie

se amestecă peste strigătele de neputință ale pământului

se pierd în tencuiala unui oraș pierdut

 

un zgomot infernal câștigă teren mă urmărește

mă obligă să mă ascund într-o gură de metrou

o ploaie de foc cade din cer

 

Doamne dacă într-o zi nu voi mai fi

fă ca noaptea mea să fie un nou răsărit

dimineața să sune doar alarma păcii

 

să mă trezească în fiecare zi cântecul ei

iar oamenii să fie din nou veseli să îi văd

cum își desenează bucuria pe asfaltul zilei

 

iar semaforul să  poarte iar culoarea verde

[Nuta Craciun]

Denisa Curea Popa, niciodată o poezie nu poate să placă tuturor, eu încerc doar să mă declar mulțumită cel puțin pe moment cu ceea ce scriu și în echilibru cu mine insămi. Mulțumesc de semn! 

[Nuta Craciun]

Multumesc,  Vasilisia Lazăr Grădinariu! 

Nu scriem mereu capodoere dar e important să rămânem consecvenți cu ceea ce simtim. 

Poezia e artă dar este și simtirea și  adevărul nostru de fiecare zi.  

[Denisa Curea-Popa]

Mi-a plăcut poezia. N-am prea gustat repetițiile. 

Cu aceeași admirație, Nuța, te cuprind cu sufletul! 

[Vasilisia Lazăr]

Da, e posibil ca ce ai zis tu, Nuța, să o fi tras puțin în jos. Dar e o poezie bună. Și doare... Felicitări!

[Nuta Craciun]

Da, draga Valeria Merca, este poezia din concurs.

Poate mesajul ei este prea evident si poate prea induiosător, dar este ceea ce am simțit și mă bucur că

tu ai remarcat-o. Te îmbrățișez, multumesc de semn! 

[Nuta Craciun]

Dragă, Ada Nemescu, verdele a început să fie si culoarea sufletului meu. E o culoare atât de vie si poarta in ea speranța de mai bine, de renastere intr-o lume plină de pace. 

Multumesc mult pentru cuvintele tale care mereu mă bucura! 

[Nuta Craciun]

Multumesc, domnul Valerian Bedrule! Da, si in mintea mea aceea era imaginea de sustinere a textului,

iar alarma razboiului pentru mine este una din cele mai infiorătoare si îngrozitoare zgomote prevestitoare de moarte. În schimb alarma păcii mă duce cu gândul în preajma  acelui sunet de trompetă care anunță ”stingerea”, sunet care pe mine mă umple de pace. 

[Valeria Merca]

Este poezia cu care ai participat la concurs. O poezie reușită, cu un mesaj vibrant, înduioșător. Ruga de la final este memorabilă. 

Am citit cu drag  

[Ada Nemescu]

*o umbră ia foc la marginea frigului * copleşitoare metaforă!

Un manifest pentru salvarea lumii, Doamne - dimineața să sune doar alarma păcii !

iar verdele, culoarea sufletului meu, Ada