roagă-te așa mi-ai spus

[Nuta Craciun]

  

  și asta fac în fiecare zi în genunchi

mă rog pentru viață și cer iertare
corpului meu care nu mai adună în el
soarele după-amiezii
linia orizontului este o frânghie
care îmi leagă mâinile la spate

am articulat visul cuvintelor
pe care l-am urmat pe cărări încețoșate
ca una care primește încuviințarea unui zeu
adăugând totul la silueta grijilor ei
mă uit la ceasul din perete ca la cineva
care mă cheamă
aștept de mult acea chemare

dar nu se întâmplă nimic

doar câțiva porumbei
ciugulesc de pe balustradă
bucățile de plictiseală ale după-amiezii

[Nuta Craciun]

Chris, mă bucur că ai sesizat acea imagine de final căci și mie mi-a plăcut. Mulțumesc frumos! 

[Chris]

frumos, meditativ, mi-a placut mult imaginea din ultima strofa

[Nuta Craciun]

Valeria Merca , îți mulțumesc de atenție și de trecerile tale constante! Te îmbrățișez. 

[Nuta Craciun]

Multumesc, dragă Vasilisia Lazăr. De multe ori simt și eu că singurătățile noastre într-un anume fel, se aseamănă. 

Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera starea internă, fie ea liniștitoare sau nu… 

[Valeria Merca]

Ca de obicei, pătrunzător, fermecător!

Am citit cu multă plăcere. 

(ai omis în prima strofă cratima: după-amiezii)

[Vasilisia Lazăr]

O viață fadă în care nu se (mai) întâmplă nimic. Și totuși e cea mai prețioasă.

Am citit cu același drag, Nuța, mai ales că mă regăsesc din ce în ce mai mult în poezia ta.

[Nuta Craciun]

Aceeasi apreciere, draga mea Denisa Curea Popa! 

Mulțumesc de cuvinte, s-ajute Doamne, pe toată lumea!! 

[Nuta Craciun]

Mă bucur că te-a prins în rugăciunea mea, Sofy. Multumesc frumos! 

[Denisa Curea-Popa]

Să fie ruga ascultată și Lumina cunoștinței cu tine mereu!

Deosebită apreciere!

[Sofia Sincă]

Poemul este plin de afectivitate și meditație, zbor spre albastrul subtil, spiritul subiectiv al poeţilor. Un leagăn al minţii în care ne prindem şi noi cititorii.

Am citit cu multă plăcere! M-a prins și pe mine.

Sofi