Să nu dăm uitării

Umbrele celor intrând prin zidurile nopţii

Ori desenându-şi sufletul

Pe ferestrele mari ale expoziţiei

De nefiinţe ori poate doar de litografii

Cu mâini de lilieci strângănd un mănunchi

De flori aruncate la marginea câmpului

Acolo vin Antigonele

Să spele cămaşa unui Ulise

Declarat persona non grata

În urbea ce vinde piei de lemur

Celor cu ochii prea mari de atâta lumină…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui Mai, lui Iunie ori…

Inima întreabă în şoaptă

Dacă este noapte,

Dacă poate să tacă

Ascultând cum ploaia

Îi mângâie fereastra de miazăzi,

Uneori ea se simte o pasăre

Ce înalţă pădurile

Acolo unde deşertul cuvintelor

Încearcă să ne înveţe cum sisificul nisip

Ne clădeşte o scară

Până la gleznele lunii,

Să ne fie frică

De căderea în raiul tăcerii

De dinainte de cuvintele

Cu care sângele ne…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii

Este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia…