Precum au prezis proorocii,

toamna își numără bobocii,

eu... îmi număr inorogii!

Unul, doi... o mie, nouă,

câte stele în mine plouă?

Trupu-mi nu se împotrivise

pre când doruri, pre când vise

au bătut la porți închise...

De-au făcut cale întoarsă,

vina mea cine mi-o toarsă?

Unde mi-au ascuns fuiorul

din care țâșnea fiorul

ce-l trimise căpriorul

cu parfum de flori de munte

pus în cornu-i de pe…

Ieri am trădat o frunză ascunsă într-al meu gând,

caii pictați pe-o pânză mă întrebau, la pas mergând,

cum s-a întâmplat să fiu chiar eu un trădător violaceu

ce are în gând sânge ichor și în inimă dor incolor…

Le-am dat răspunsul în otavă, s-o rumege la ceas cu cuc,

c-a mea inimă de lavă fiartă în strai de eunuc

a iubit a frunzei umbră dar căzut-a în vraja-i sumbră

când din ea încep să cânte amintiri învinse în trânte…

Eu însămi…

Se stinge luna peste omenire

și, în noi, luminile se sting

cum lumânări de vise ard spre pomenire,

cum vis, speranţă, nu se mai disting...

se stinge luna peste întreg pământul

şi, în pământ, durerile se sting

când unii îşi încalcă jurământul,

când jurăminte ard şi te ating...

se stinge luna peste omenire

căci omenirea uită de a sa menire!

Se stinge felinarul străzii

şi, la fereastra ta, un…

Prin tine curge infinitul

şi infinitul meu... eşti tu;

de mii de ori trăit-ai răstignitul

ca să renaşti din da şi nu.

Un da albastru, făr’ de vină,

se-aşterne în ochii tăi zdrobiţi

de greutatea anilor-lumină

ce zac pe drumuri înrobiţi.

Un nu făţarnic, înnegrit

de-atâta întuneric mintenal,

îşi face loc pe treapta de granit...

Inima-i grea, cât un…