Toamna inorogilor

[Lhana ROMA-NOVA]

Precum au prezis proorocii,

toamna își numără bobocii,
eu... îmi număr inorogii!
Unul, doi... o mie, nouă,
câte stele în mine plouă?

Trupu-mi nu se împotrivise
pre când doruri, pre când vise
au bătut la porți închise...
De-au făcut cale întoarsă,
vina mea cine mi-o toarsă?

Unde mi-au ascuns fuiorul
din care țâșnea fiorul
ce-l trimise căpriorul
cu parfum de flori de munte
pus în cornu-i de pe frunte?

Cine va putea să îmi spună
de ce s-a desprins din turmă
inorogul de pe urmă?
Cine, cine, cine, cine?
Spune-mi, tu, trist mărăcine!

Sunt plecat într-o plimbare,
întreabă-i pe-aceia care
știu răspunsul la întrebare!
Beethoven, deși n-aude,
m-așteaptă în sonate nude...

M-așteaptă în Sonata Lunii
unde zburdă ca nebunii
inorogii înțelepciunii...
Inorogul de credință
e într-o mare suferință...

Speranța, și ea, își dorește
inorog să-l prindă în clește,
ca să afle de-o iubește,
doar că dânsul, vrând să fugă,
a căzut în sfânta-i rugă!

Virtutea, tăcută doamnă,
a înțeles că dacă-i toamnă,
pe poteci, la pas, îndeamnă...
Speră în sinea-i să găsească
inorog ca s-o răpească!

Eu... îmi număr inorogii
precum pașii morți - ologii,
precum clipe - orologii...
Îmi răspunse Oedip...
Inorogul... are chip!

[Vasilisia Lazăr]

Mi-am permis să dau câteva sugestii pentru îndreptarea căderilor de ritm Poezia mie mi-a plăcut.

Precum au prezis proorocii,

toamna-și numără bobocii,
eu... îmi număr inorogii!
Unul, doi... o mie, nouă,
câte stele-n mine plouă?

Trupu-mi nu se-mpotrivise
pre când doruri, pre când vise
au bătut la porți închise...
De-au făcut cale întoarsă,
vina mea cine mi-o toarsă?

Unde mi-au ascuns fuiorul
din care țâșnea fiorul
ce-l trimise căpriorul
cu parfum de flori de munte
pus în cornu-i de pe frunte?

Cine va putea să-mi spună
de ce s-a desprins din turmă
inorogul de pe urmă?
Cine, cine, cine, cine?
Spune-mi, tu, trist mărăcine!

Sunt plecat într-o plimbare,
întreabă-i pe-aceia care
știu răspunsul la-ntrebare!
Beethoven, deși n-aude,
m-așteaptă-n sonate nude...

M-așteaptă-n Sonata Lunii
unde zburdă ca nebunii
inorogii-nțelepciunii...
Inorogul de credință
e-ntr-o mare suferință...

Speranța, și ea-și dorește
inorog să-l prindă-n clește,
ca să afle de-o iubește,
doar că dânsul, vrând să fugă,
a căzut în sfânta-i rugă!

Virtutea, tăcută doamnă,
a-nțeles că dacă-i toamnă,
pe poteci, la pas, îndeamnă...
Speră-n sinea-i să găsească
inorog ca s-o răpească!

Eu... îmi număr inorogii
precum pașii morți - ologii,
precum clipe - orologii...
Îmi răspunse Oedip...   / aici lipsește o silabă, nu-mi permit să intervin. În rest a fost simplu, doar niște cratime.
Inorogul... are chip!

[Ion Lazăr da Coza]

Prea mult nisip în tort.

da Coza

[Valeria Merca]

Pe mine m-a-nviorat această „Toamna inorogilor” pornind de la tema propusă și smnificația acestui animal mitologic de-a lungul timpului. Versurile/ strofele în care intervine mărăcinele trebuie marcate prin linie de dialog. Și ce ne facem cu ruperile de ritm care se pot corecta atât de ușor?!

Am citit cu interes și plăcere

[Sofia Sincă]

Și?

[Lhana ROMA-NOVA]

Stimată Doamnă Sofia Sincă,

Personajele nu sunt luate la întâmplare: Beethoven era surd, Oedip - orb.

Cu respect,

Lhana ROMA-NOVA

[Sofia Sincă]

Pe o temă fantastică, o poezie de tip popular, o versificație simplistă. Mari probleme la ritm. Chiar dacă e ea de tip popular, țăranii noștri au încercat să potrivească versurile pe ritm. Tu, mai puțin.

Ex: toamna își - toamna-și, să îmi spună - să-mi spună, m-așteaptă în - m-așteaptă-n,  inorogii înțelepciunii - inorogii-nțelepciunii, astfel se mai repară ritmul, în parte, dar mai sunt scăpări de ritm.

Versificație e și foarte întinsă, mare... Se amestecă lucruri simple cu personaje sonore, luate la întâmplare. Asta nu e chiar rău, dar aș zice să fie mai pe temă... Dacă luăm doar la întâmplare, un  nume, nu e mare lucru.

Am citit,

Sofi