Aievea, miezul iernii reînvie

Mărețul praznic – tainic-legământ –

Învesmântați în strai de poezie,

Vom poposi cu jind sub teiul sfânt,

Când iarăşi norii vor…

e ciudat cum dragostea trăia în noi /două trupuri asimetrice

câte suflete nepereche

rătăcite în ceață amețite de dor

pe când noi

noi ne-am trezit deodată îndrăgostiţi

mai știi, de cum am intrat

ochii mi se lipiseră de…

Nu ştiu

cum am ajuns iar

pe

câmpul minat al copilăriei

Iarba-i până la genunchi

şi

creşte în…

Am arat întreg ogorul, ne-am mândrit, cu el, mereu,

Eu eram semănătorul, tu erai ateul meu.

A crescut lanul cât casa, pe fereastră au intrat

Niște porumbei tomnatici,…

să vorbești despre singurătate e interzis

ilegal

imoral

de singurătatea mea am urlat…

1.

Cum veneai cu fulgii de nea din lună

                (Se dedică acest prozopoem poetei GELA ENEA, de ziua ei)

      Am visat azi-noapte…

cântecul lebedei

 mă va legăna rotund

ca o împlinire



cine-mi ești

să mă dai afară din mine

și de ce m-ai renaște

 din pântecul tău?…

azi am ajuns Acasă

și n-am mai găsit 

aproape nimic din mine

prin mine

nagâți  îmi țiuie oricând

mă cuprind, așa, nostalgii

de cârlionți, de gestul…

ții minte toate cărțile poștale

cu timbre imprimate

tot…

potolește furtuna din  ocean și calcă apa

sub picior,

sfioasă,

te sufoci ca peștele-n…

Fiecare cu revoluţia lui

unii 

se mişcă alţii stau toată viaţa de

pildă poetul E un zero în căl

duri Se…

Fiece glonț al gândurilor triste

Prins între lacrimi, perne și batiste

Asteaptă ora să se frângă-n două

Să curgă-n visul peste care…

În poala stelelor ce mor,

E răsăritul o scânteie,

La margine de curcubeie,

Unde apusurile dor.

Tristețea-ncalecă pe nor,

Nemărginirea stă sub…

În tine, doi lupi, în mine, odaie.

Ne bântuie iarna, în frig să ascundă

Cum facem luceferi din praf de secundă,

Un înger e sus, jos focul de paie.

Cu trupul…

dacă sufletul îți rămâne

 peste noapte în vis

cine ești tu

umblătorule prin nimic?

cum…

Cândva era în elementul ei.

Toate-i mergeau ca pe roate.

Răsăritul o îmblânzea, trimițându-i raze la picioare,

în chip de resemnare.

Mai apoi, diminețile se furișau,…

N-o să-ți mai cânt, iubirea mea bolnavă.

Am să te-nchid cu iarna-ntr-o octavă,

Și-oi pune paznic omul de zăpadă.

Cu siguranță el o să mă creadă

Că ți-am cântat…