Azi,toată lumea scrie poezie -

E fenomenul generalizat:

Pe internet, pe  foaia de hârtie,

De ce o facem, nu ne-am întrebat.

Poezia e un fel de sare amară…

lipsă carburant, epuizat... pe zero...

nu mai merge roata!... doamne, vai!...

stau cu pana prostului pe…

Trăind în Turnul Babel ca un sclav

Al dogmelor de mulţi revendicate,

Mi-am procurat, mai nou, autoclav,

Să-mi epurez mormanul de păcate.

Şi butonând robotul…

Îmi ţin în palme versurile nude  –

Sărman Ovidiu exilat în ploi,

Prea temător ca zborul să-şi mai ude,

Trecând mareea pietrelor în doi.

Îmi ţin în…

Iubita mea cu flori în plete!

Să știi, de Sfântul Valentin

La tine n-am putut să…

În dimineţile de vară

când noi mototoleam crivatul,

se auzea trecând prin gară

cu-n  şuier lung acceleratul,

atunci ştiam că o s-apară,

venind din schimbul…

în diminețile în care

pe fugă-ncălecam pervazul

vedeam în…

De ziua prietenului buzoian, poetul Mihai M. Macovei (originar din Suharău de Botoșani), cu dedicația de LA MULȚI ANI!, acest poem baladesc - care să-i amintească de drumurile făcute în tinerețe,…

sonet

Te-nvinge setea, adâncindu-ți rana,

Deși mai stărui și asculți povețe,

Cerșești, ades, un strop de tinerețe,

Din curcubeu procuri, în taină,…

un salon cu gratii la ferestre

cu rânjete în tencuiala veche

unde mirosul umed al cărămizii

a pus stăpânire peste tot

aici nu se zâmbește

aici se…

Chemare

Veniți la Alba Iulia acum,

La acest Meca românesc,

Unde Românii s-au…

Dansează frigul în cămașa serii,

Poate e trist sau poate-i obosit, 

Ori asta-i bucuria revederii.

L-am luat în…

Știa să aștepte, ce rost avea oare,

Din gratii de timp să-și facă ferestre,

Când valuri-pereche duceau către soare

Iubirea-nflorită-n oceane terestre?!



Fusese, cândva,…

Cândva era în elementul ei.

Toate-i mergeau ca pe roate.

Răsăritul o îmblânzea, trimițându-i raze la picioare,

în chip de resemnare.

Mai apoi, diminețile se furișau,…

ții minte toate cărțile poștale

cu timbre imprimate

tot…

De ce să fiu o lacrimă ce ţipă

În buzunarul vântului hoinar,

Când pot să prind azurul de-o aripă

Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

De ce să fiu o frunză care…

Nu ți-am mai scris de mult, Ana,

dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria

și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit

ca o regină!

Te știam…

N-o să-ți mai cânt, iubirea mea bolnavă.

Am să te-nchid cu iarna-ntr-o octavă,

Și-oi pune paznic omul de zăpadă.

Cu siguranță el o să mă creadă

Că ți-am cântat…

Se răsucește-n mormânt

Decembrie Însângerat

Timișoara colindă

Cu pași de somnabul

mutilat

steaua unui crăciun scăpătat

pe tropicul racului

la Curtea Veche…

Miss Aysun, de iarbă crudă,

Din fibră verde de smochin,

De ce întinzi pe…