vreți să mă duc de-a tuturigu,

să-mi dau cu fundu' de…

Clădește-mi un castel la marginea pădurii,

Să fie alb, de fildeș, pe-alocuri argintiu,

Să-i faci un fundament din vraja amintirii

Și-a visului, pe care doar eu, poate îl…

Cu pasul tău

ai putea să-mi străbaţi pasul,

Cu mâna ta ai putea

să mângâi ca şi mine

nisipul din clepsidră când

prin părul tău îmi răsfir…

în fața casei proprietarii cu bani

au făcut ziduri au asfaltat cuiburile de cârtițe

cu sufletul împietrit umblam după melci

convins de frumusețea pământului

până la…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele…

În…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

Bat gongul de lună…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală,

Respiră în vitrina iernii, pe crengile ca o poemă,

E o plutire ca o boare, o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială, tăcere-n…

pe buza înserării

gândurile oamenilor fără o aripă

exersează zborul



amerizează des

în mări de…

Marea, ca o pendulă, numără clipele.

Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.

...Te ţin de mână:

Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt...

Eşti…

mă priveam în oglinda pe care moartea o ura

cel mai mult

îmi plăceau nopțile

înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice

în stare să facă bărbații…

Inima întreabă în şoaptă

Dacă este noapte,

Dacă poate să tacă

Ascultând cum ploaia

Îi mângâie fereastra de miazăzi,

Uneori ea se simte o…

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

cine a creat viața a pus și…

să vezi cum trece, somnoroasă, lumina lunii peste toate

când se răstoarnă caravela cu pânzele…

pentru iubirea ta aș crede că limbile pământului s-au pierdut

înainte de prima zăpadă

de timidele strângeri de mâini

atunci când rațiunea trăiește cu senzația…

ne mor părinţii

şi-abia atunci simţim

mai aproape moartea noastră

şi-abia atunci înţelegem, gângavi,

de ce gârbovi umerii le erau

şi dintr-odată…