avusese număr

această…

Dispare derizoriu un anotimp albastru,

de inimă-agățate actinii stau de veghe,

un val cădelnițează liturgic un dezastru

și marea în adâncuri ne-a înghițit,…

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde…

Îţi aminteşti? Alergam.

Îmi cântau ochii,

lăsam aerul să mă dezmierde,

mă furase dezmăţul babei Dochii,

pădurea aceea cu blajini păzitori de verde.

M-ai oprit şi…

trecem  printr-o anomalie

a pieilor mototolite de gânduri:

când glande umflate,

când furnale aprinse,

când…

- experiment la o singură voce -

în mine crește tiptil tiptil moartea

îi fac semne cu mâna nu mă…

În lumea paşilor de lut,

Pe uliţe de timp uitate,

Extrag din clipe nestemate,

Sfidând mileniul decăzut.

Plăceri cu chip de Belzebut

Te imitau,…

de parcă moartea 

semnează permisii

se făcea că lucrăm amândoi

la o dragoste neterminată

E orb timpul ce mi-a rămas

morţii-mi respiră transparenţa

trec printre ei…

Încă mai trec, din când în când, carele cailor sălbatici,

și roiuri de albine,

și grija că te-am rătăcit într-un cântec departe.

Nu știu până când, nici până…

Nu balta e albastră, ci freamătul din undă

Ce reazemă,-ntre maluri, al aurorei strai

Peste străfunduri groase de mâluri, ce abundă

De mormoloci și râme, viu dens și…

Când te-am întâlnit adunai spice de lumină

pentru mori de vânt,

acum frămânți pâine de pe ogorul uitat să rodească,

e plin de bondari, se cred la o reprezentație de…

Mă-mbrac în furtună, captiv

Ruginii ce flutură-n zare;

Cu freamătul persuasiv,

O lacrimă strigă din sare.

Mă plouă cu gust de abis

Şi-mi zgârie-o stea…

scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele împreunate

și le învățăm să zboare într-un trup nou

albindu-le,

de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a…

Haiku (LXXI)

Copaci desfrunziţi –

Frunze…

“Am văzut o vietate

……………..căutând printre gunoaie

Vietatea nu era un câine, nu era pisică, nu era şoarece…

Elanul din rugina toamnei

O frunză și-ncă-o frunză au adormit

Pe iarba umedă din parcul țeapăn.

Mă-ntreb, smerit, în taină ca un jneapăn:

Ce se…

bătrânul cânta la pian într-o lacrimă

agățată de coada ochiului meu

cânta fără să îi pese de

viața trăită cândva

lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada…

PSALMUL TRISTEȚILOR DE GRÂU

Cărarea către templu prin slovă nu Te pierde,

Profeticul seminței prin văl parcă-ntristează,

Deși-nserat mă-ntunec, știu că Tu chemi prin…

în turla bisericii

pasărea-zgomot

rupe din aerul dimineţii

fâşii de amintire

pe piatra cu flori

bărbatul cu ochii izvoare

îşi ţine sufletul în palme

ca pe o…