Alpii, tărâmul nesfârșirii...

Din nișa oblică

-…

se spune că-ntr-o zi spre seară

un prinț între felide plictisit

ceru bufonului…

poemele mele-s cântec de ape

sunt doine de patimi

ori note de lacrimi

poezia mea e eşarfă

fluturată în gară

e-amară

durere de…

Aştepţi tăcut să te întorci acasă,

Pe insula din tine, undeva…

(Precum Ulise, cel ce se-agăţa

În “pânza” lui Neptun, mai cazi în plasă.)

Deguşti un şpriţ cu…

într-un zaț de cafea 

soarta zilei de mâine

desenează linii…

Norii cad în depărtare

pe-un amurg cu stele coapte;…

Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri

Ca zbenguirea arcușului pe strună,

Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,

Își leagă pașii, îi rup…

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă,

rămasă fără voie pe culmea unui deal,…

mă plimb pe alei încremenite

număr petale căzute în faţa timpului

câteva raze

desenează umbre paşilor tăi

tăcerea şuieră prelung

ca într-un tren…

Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de…

Dacă lacrima ar fi fost prima şi nu cuvântul,

de-ar fi ştiut să zboare, să-şi facă blând cărare printre sânii feciorelnici,

precum râul printre stânci,

Dacă ar fi învăţat să…

pânza pământului

e turnată în fier

topit

de lava mamei Gaia

coapsele ei

zdrobite de Timp

încălzesc natura

și ploaia

doboară…

sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în…

 poet secetă

picături de ploaie

în călimară…

pleci...

şi uite cum pleci stând pe loc

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

clipa ne-apasă în…

Silabisind

am învățat a spune mama

și-o repetăm ades

când dăm de greu,

dar o…

Caligrafii purtate larg de val

Își scriu imensitatea dinspre zare

Cu dulci cerneluri înmuiate-n sare.

Spumate slove se răsfrâng pe…

timpul rătăcește secundele în spirele trecutului

risipite pe criptă lacrimi de dor au adormit

și în razele nopții tăcerea îți smulge ultimele cuvinte



”ține-mă de mână ” ai…