Zar cu zar

[Ada Nemescu]

Motto: „Melancolia este fericirea de a fi trist.” – Victor Hugo

*

şi tristeţea se-ntristează

și albastrul se-albăstrește

ce noroc, mi-e mintea trează

uneori, nu obosește...

și lumina... luminează!

*

visele? visează - știu!

se dau tumba prin pustiu

se întrec să ne uimească

sufletul să ni-l iubească

sufletul mereu ... mai viu

*

despre argintul din plete

ce minuni să se repete?

ni se-ntâmplă și la ...fete:))

ploile, tot ploi ne-nvață

zorile, tot dimineață

se oferă-n fustă creață :))

*

frumusețea nu se trece

fie-n aur, sau în zdrențe

binele bine găsește

norul tot cu nor se-ntrece

dorul tot cu dor petrece...

*

Nu-i tocmeală, dar nici lege.

[ovidiu]

Dați cu zarul cu noroc, sa răsară busuioc!

[Grig Salvan]

O poezie sprințară în stil de vers popular, cu expresii de asemenea populare, jucăușe și adesea paradoxale, de unde le vine și farmecul.

[Chris]

un vers saltaret si ludic, mi-a placut atat jocul de cuvinte, cat si concluzia din ultimul vers. 

[Vasilisia Lazăr]

Ada, poemul are un joc lingvistic simpatic și o autoironie care îi priește, iar prima strofă mi se pare cea mai reușită: acolo procedeul surprinde și are prospețime. Mi-a plăcut și imaginea viselor care «se dau tumba prin pustiu». Aș avea însă grijă să nu exploatez prea mult aceeași formulă – tristețea se-ntristează, albastrul se-albăstrește, visele visează, norul cu nor, dorul cu dor –, fiindcă ceea ce la început este joc poetic riscă să devină mecanism. Aș renunța și la emoticoanele din interiorul poemului: umorul tău se înțelege și fără ele. Și m-aș opri puțin la «frumusețea nu se trece», formulare care trebuie revăzută. Ai aici un text ludic, savuros și șugubăț pe care l-am citit cu multă placere. M-a destins. 

Titlul „Zar cu zar” susține foarte bine această idee de hazard, combinație, joc.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

​Poezia are o curgere naturală, de confesiune caldă.

​Tautologiile de la început („tristețea se-ntristează”) și ritmul alert îi dau o stare de spirit optimistă. 

Superb, Ada. Cred ca ai scris fără răsuflare.

[Stanescu Valentin]

aDa, aripa mea chiar dacă-i frântă tot mai visează zborul peste melancolie.

 

                             Valenta: melancolie

 

                          melancolie -

                     nu am să beau

                               vinul tău

                                     nu te

                                    vreau

 

                                             melancolie -

                                             fug în pustiu

                                             de tine

                                            să nu

                                            ştiu

 

                       melancolie -

           spun: m-am decis

                         mă retrag

                             într-un

                                     vis

 

                                         melancolie -

                                         chiar ai umor

                                         îţi declar

                                         n-am să

                                         mor...

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  dragă prietene Valentin  Stănescu. 

Este un pretext să ne întâlnim, să zâmbim, să trăim...

aDa ✍️

[Stanescu Valentin]

Am primit pastila pentru zâmbet şi voie bună! Ce puţin ne trebuie să fim noi!