zăbovind cu o imagine

[Ottilia Ardeleanu]

chipeşa asta din fotografie e mama
tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti
capete de zmei au închis toate zânele

noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj

ne ţine de foame de fierbinte mai ales de iubire luăm
cu noi o ducem cu binişorul până când ne-nstrăinăm
fugim de clipele astea cu o viteză cum numai în filme
ne astupăm urechile cu mâinile ne ferim ochii

alte câmpuri vizuale efecte de exemplu
singuri mari importanţi fără mama
ficţiuni ştiinţifice ne conducem după reguli de fier
fabrici de fier inimi de fier comunicare de fier

ce ne trebuie acum dacă avem toate aceste lucruri
ne închipuim distanţele nişte prieteni intermediari
ajungem repede unii la ceilalţi fără să ne atingem
fără afect numai mama ştie să ne aducă într-unul
acelaşi Dumnezeu ni l-a lăsat nouă şi ne-a zis
ţineţi aproape

[Ottilia Ardeleanu]

Domnule da Coza, mulţumiri adânci.

[Ottilia Ardeleanu]

Odin, bucuroasă de citire. mulţumesc frumos.

[Vasilisia Lazăr]

Superb! Doar mama putea dicta un asemenea poem minunat.

Admirație,

[Sofia Sincă]

Mama - fiinţa care se bucură de arsenalul absolut de calităţi şi miresme. Mama cu miros de pâine, de primăvară, de bucurie, de iertare, de înţelepciune, de viaţă.

Impresionant ai clădit poemul mamei!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Mama, Dumnezeul nostru concret mereu. Tare frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Mama - un întreg univers. Și unic!

O construcție poetică năvalnic-duioasă.

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

adevăr grăiești cu inima de fier dar și pe ea o prinde rugina, nu-i invincibilă.