Weltanschauung

[Dumitru Ichim]

Ca vederea să-i fie întreagă,

ochiul se naște încă o dată din ochi,

precum pierdutul rubin de la soare

răsare

pe-obraz feciorelnic de fragă.

 

Crește văzduhul, dar la fel și aripa,

de-a rândul,

cu fiecare lacrimă

renăscând, mereu și mereu,

până la ochiul ce poate privi

spre-A-Toate-Văzândul.

 

Unde Te duci,

când fiecărui ochi

îi crește subtochiul?

Dincolo de-Arcturus, de Vega,

pe unde alfa se-ascunde-n omega,

nu Te doare septunghiul,

ziua odihnei,

ce-l știu numai triunghiul

și ochiul?

 

Aseară

Mi-ai trecut prin grădină,

ca o mireasmă de-a nopții

din floarea străină

ce mântuie morții,

dar eu Te-aș fi vrut ca un trăznet,

iar nu untdelemn de al milei.

Au nu în miezul de noapte

văzutu-Ți-am lumina înaltă a zilei?

 

Cât o mai fi până în miezul acela,

altar cu ușa închisă-n grăunț?

 

Aseară

a seară se făcuse ochiului meu,

de-atâtea ori renăscut să Te vadă,

dar Tu ai trecut mai departe,

desculț,

păşind printre șoapte,

pe aburi - miresme

de la cădirea viei.

Apoi Te-am pierdut

către miezul de noapte

din cămara de nuntă-a făcliei.

 

[Valeria Merca]

''Cât o mai fi până în miezul acela,
altar cu ușa închisă-n grăunț?''

Sublim, ...comme d'habitude!

[Sofia Sincă]

Conceptul teologic al poemului este bătut de puterea ochiului și a minții, aceste module ancestrale care fac parte din noi și care, să sperăm, nu se vor stinge. Doar pătruns de credință poți vedea sau măcar simți.

Nu știu semnificația titlului dar nici nu am căutat...

Aceeași bogăție metaforică, lirism cald și sensibil, dar și o doză de ezoterism.

Aseară/a seară - dacă semnificația pentru a seară este acea seară, puneți o virgulă după prima seară. Dacă-i repetiție, corect este aseară.

Am citit și am apreciat,

Sofy

[Laura H.]

Frumoasă viziune asupra lumii într-o poezie profundă, în care ochiul devine simbolul central.