Vorbind cu luna

[MOLDOVAN V. DORIN]

Tu, astru tainic ce păzeşti

De mii şi mii de ani,

Şi-observi tăcută, când pofteşti,

A noastră viaţă-n ani.

Te uiţi la noi dea-col de sus

Şi ne sfidezi cumva,

Tot te roteşti, ce ai de spus?

Te-ascunzi de careva?

Ai multe forme precum văd

Te schimbi mereu la faţă,

Aş vrea să ştiu în adevăr

Trăieşti pentru-o speranţă?

Cum ne priveşti, ce vezi la noi?

Şi cum am fost demult?

Ai noştri strămoşi, fost-au ca noi?

Iubit-au ce e sfânt?

Poţi să ne spui, să povesteşti,

De moşi, de fiecare,

Fost-au cei buni sau fost-au trişti?

În viaţa ce-i Dar mare.

Ce sa-ntâmplat pe sub cei pomi

Cu flori de primăvară ?

Fost-au iubiţi cu-mbrăţişări

Şi sărutări fugare?

Cum era lumea la-nceput

Ce-aveau mai diferit?

Era ceva neconceput

În viaţa de iubit?

Privesc spre tine şi mă-ntreb

Ce gând ai despre mine ?

De-ţi spun atâtea întrebări

Şi încă stai cu mine.

Nu ai fugit să te ascunzi

Să nu-ţi aduci aminte?

De vremuri care pe atunci

Erau cu jurăminte.

Cu suflete ce trăiau simplu

Şi te cântau mereu,

Erai o muză sau un templu

Erai un dar de Zeu.

Trimiţi a tale raze reci

Acum la drum de noapte,

Şi bănuiesc că n-ai să pleci

Şi-ai să-mi trimiţi şi şoapte.

Să-mi relatezi despre iubiri,

Poveşti, chiar pătimaşe,

Cu suferinţe şi trăiri

Şi sărutări gingaşe,

Cu-mbrăţişări ce bunăoară

Avură mult efect,

Ce transformără-n drum de seară

Iubirea în buchet.

Mai este timp, mai este vreme,

Putem să povestim,

Nu fi timidă, e devreme,

Căci taina nopţii-o ştim.

Nu spui nimic, doar luminezi

Din ce în ce mai tare,

Asta o fi, chiar bănuiesc,

Să plec înspre culcare.

Mă-ndemni să-ţi fiu cu ascultare

S-aştept iar nopţi, chiar zile,

Când vei putea, din ştiinţa-ţi mare,

Să-mparți ceva cu mine.

Privesc şi văd cum tragi cortina

Cu nori din preajma ta,

Trecură ore cât vorbirăm

Secundă-n viaţa ta.

 

                                                                                                            16 Mai 2014

                                                                            Molovan V. Dorin- Brasov

[MOLDOVAN V. DORIN]

Multumesc pentru sfaturi, idei, popas, D-na Cimpeanu, D-le da Coza, D-na Sofy, D-na Militaru. Mergem mai departe. Contradictiile slefuiesc viitorul.

Cu prietenie,

[Corina Militaru]

Semn de popas! :)

[Sofia Sincă]

Cum spune și titlul, de vorbă cu luna. Da, se face! Dacă dorești neapărat și ești visător...

Însă, până la a face și poezie trebuie talent și preocupare lirică. Orice talent se desăvârșește prin studiu. Există niște canoane, în orice artă, niște limite, impuneri. Nu ajunge să te visezi poet peste noapte, vorbind cu luna. (spun asta la general)

Aici, dvs. ați scris... așa ca să fie scris. Dacă am lua fiecare vers în parte i-am găsi un defect. Sunt tot felul de erori în  acest text.

Deci, dacă dvs. vreți să scrieți poezie clasică, mai întâi va trebui să studiați prozodia, apoi să citiți multă, multă poezie bună. După aceea urmează încercarea.

Cu stimă,

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

"16 Mai 2014

Molovan V. Dorin- Brasov" !!!

Chiar că sunteţi de tot hazul:)) Până şi numele cu care vă semnaţi "capodopera" l-aţi ortografiat greşit!

[Ion Lazăr da Coza]

ÎNSEMNE e un cenaclu literar online unde predomină sinceritatea, nu un club de mimoze care colecționează bezele!

Și cum într-un cenaclu învățăm unii de la alții, hai să facem primul pas și să vedem cum definește DEX-ul poezia:

POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Cu prietenie,

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Recunosc cinstit, m-aţi făcut să râd! Limbaj libertin!! Vai, nici vorbă de aşa ceva!

Domnule, dumneavoastră aţi folosit în text sintagma dea-col. Eu doar v-am spus că varianta corectă este de acolo. Adverbul de l0c însoţit de prepoziţie are literar această formă, dacă folosiţi cratima pentru elidarea unei vocale, nu e se cuvine elidat ci o, aşadar ar trebui să rezulte de-acol-de.

Col este un substantiv de genul neutru, care denumeşte o parte mai strâmtă a unui organ sau unui os, fără ruşine şi fără pudibonderii inutile. Să fim serioşi, sunteţi bărbat în toată firea, aţi mai auzit chiar şi de colul uterin.

În familia noastră, a Însemnelor, entre qui veut, reste qui peut.

Recomandările mele au fost făcute cu competenţă, cu eleganţă, cu respect, dar şi cu sinceritate. Nu cred că v-aţi dori să fie felicitări de complezenţă din care să nu aveţi nimic de învăţat şi care ar fi fost în acest caz nemeritate.

Eu nu am nimic cu persoana dumneavoastră, am analizat poezia, am determinat problemele  şi am prescris un ''tratament''.

Cred că exprimarea mea a fost adecvată, nu doresc să vă descurajez şi nici să vă îndepărtez. Înţeleg că aveţi volume de versuri publicate, totuşi ceea ce aţi postat la noi nu se ridică la un nivel actual.  Eu îmi cer scuze dacă orice amănunt tehnic din comentariul meu v-a deranjat. Cei ce mă cunosc, ştiu că sunt un om educat şi elegant în exprimare, ba mai mult decât atât, am analizat poezia dumneavoastră mai amănunţit şi mi-am permis să vă sfătuiesc, doar din dorinţa de a vă ajuta. Dumneavoastră vă revine decizia dacă urmaţi sfaturile sau nu.

Dacă în stilistică puteţi să faceţi ce doriţi, gramatica limbii române nu e totuşi opţională.

Ce sa-ntâmplat pe sub cei pomi!!!

[Ionel Mony Constantin]

Ar trebui, stimate domn să fiţi dvs. mai temperat în replici şi aprecieri atât timp cât vă afişaţi cu nonşalanţă erorile gramaticale şi de prozodie Sunt lucruri pe care dacă nu le-ai învăţat o viaţă este prea târziu când ai ajuns la vârsta senectuţii să te înveţe alţii cum să le faci.
Să nu uit, Însemne Culturale este un cenaclu literar virtual care îmi permit să afirm a atins un nivel de elevaţie care este suficient de ridicat încât să emită pretenţii justificate când este vb. să găzduiască "creaţiile" unor veleitari pe drumul spinos al adevăratei literaturi. Vă sugerez să recitiţii mottoul cu care începe pagina principală, vă va fi de mare ajutor !

[MOLDOVAN V. DORIN]

Apreciez analiza Dvs. Totusi, cred ca este prea dura. Nu lasati loc de dorinta spre corectare. Mai mult, indepartati persoana. Consider ca Insemne Culturale,ar trebui sa reprezinte un grup, in care participantii sunt corectati, indrumati, ca intr-o familie. Nu stiu ce are colul cu de-acol. Consider ca trebuie sa avem o conduita si-n exprimare, chiar daca exista acest libertinaj exagerat, al zilelor noastre.

[Ionel Mony Constantin]

Sunt în totalitate de acord cu opiniile dnei Ana Cîmpeanu Sper că astfel de "poezii" nu au apărut şi în volumele publicate de dvs.

[Ana Cîmpeanu]

ani- ani e o repetiţie nu o rimă

de-acol-de sus, nu dea-col, doar nu vă referiţi la colul uterin!?

Întrebări retorice puerile.

ai noştri strămoşi fost-au ca noi.... e o rupere de ritm  care se simte.

Era suficient să spuneţi: strămoşii fuseră ca noi.

Ce s-a-ntâmplat, nu ce sa-ntâmplat, atenţie la ortografie!

mine....mine, din nou repetiţie, nu puteţi să faceţi rimă cu acelaşi cuvânt!

E o poezie stângace şi inconsistentă, din păcate, rime copilăreşti, întregul demers liric e uşurel, deloc profund.

Vă recomand să construiţi poezii mai scurte, cu idei mai concentrate, să renunţaţi la rime până când nu veţi consulta măcar secţiunea noastră de figuri de stil. Aveţi neapărată nevoie de o împrospătare a cunoştinţelor despre figuri de stil, rimă , ritm, măsură.

Ar fi bine să vă gândiţi la o exprimare mai matură, la teme mai profunde, pe măsura vârstei dumneavoastră, să puneţi în formă mai multă tehnică, iar în fond, mai mult mister şi profunzime. Mai scurte, mai mature şi mai şlefuite tehnic!

Citiţi şi poeziile altora, asta o să vă ajute fără să vă influenţeze originalitatea. În forma în care sunt acum, poeziile dumneavoastră mai au mult de urcat pe scara valorică, dar cine perseverează, uneori mai şi izbândeşte!